Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Parestezia este o afecțiune caracterizată printr-o percepție modificată a sensibilității la diferiți stimuli senzoriali (stimuli termici, tactili, medicamente pentru durere, vibrații), în timp ce durata și locația sunt aceleași. Termenul “parestezie” include un disconfort subiectiv, o senzație constantă elementară (furnicături, înțepături, gâdilat, mâncărime, amorțeală, etc.) în absența stimulării. În mod obișnuit, cauza se regăsește în prezența unor modificări de diferite tipuri, care interferează cu funcționarea sistemului nervos (atât central, cât și periferic). Este definită ca o senzație anormală a corpului, cum ar fi amorțeală, furnicături sau arsuri. Aceste senzații pot fi resimțite în degete, mâini sau picioare. În funcție de cauză, senzația de parestezie poate fi de scurtă durată și poate să dispară rapid, cum ar fi atunci când apare datorită hiperventilației, atacului de panica. Unele persoane pot prezenta parestezii cronice. Acesta este, de obicei, u

În ziua de astăzi prescurtăm mai totul. Mesajele, pe care mai realist le-aş numi sms-uri, timpul petrecut şi investit într-o persoană, iar mai bine spus în mai multe persoane simultan. Grupurile sunt la modă acum şi căutarea confirmărilor cât mai frecvente, la tot pasul. Selfie-ri cu o frecvenţă înnebunitoare (o fi şi narcisismul la modă?), citate cât mai scurte dacă se poate.... romanele de oricare ar fi ele deja sunt perimate... Aceasta se întâmplă pe fondul unei rate de peste 40% analfabetism în România, ceea ce ne" ridică" pe locul întâi în statistica ţărilor Europene. Dar nu o mai lungesc degeaba.. cred că ai înţeles ideea pe care poate o gândeşti şi tu. Totuşi, în acest vacarm, omul oricât de modern ar fi/s-ar crede că e are nevoie de poveşti ale propriei vieţi şi din jur.. N-o spun doar eu, desigur, persoane mai cultivate decât mine îmi împărtăşesc opinia (îmi scapă numele acum), iar omul care nu conştientizează asta pierde şi încă mult. Cartea ne este

Nu este o glumă şi nici nici nu este vorba espre spiritism sau vieţi viitoare (subiectul acesta este al  şarlatanilor şi al "prezicătorilor" sau "magicienilor"). Când spune cu o nonsalanţă iresponsabilă, dar scurt, si hotărât  "Nu   consult eu!" e ca şi cum s-ar fispalat pe mâini cu apă călduţă de responsabilităţi şi umanism. Asta mi-a amintit despre cei care cred că trăim în epoca lui I.L. Caragiale, trecutul este prezent şi nu-i mai consider chisrnegativisti, ci doar sceptici. Ce-i drept, se pare  că responsabilitatea şi umanitatea sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Restul.. Parcă-ţi vine să le dai........ pe toate şi să zbori în cosmos  Era să scriu noroc cu norii şi imaginaţia, dar vaaai, eu nu cred în noroc. Cred totuşi în puterea imaginaţiei în relativizare, mai ales.. .Acum apar beneficiile  norii şi si ale imaginaţiei! Totul s-a ftinalizat cu un relativ bine, dar am oferit o "bilă neagră" anumitor practici ş i persoane

Uneori cred c ă  sunt o bandă Möbius  * cu o singur ă fa ţă . Atunci mă caut cel mai intens. Alteori cred că sunt un cub Rubik  **și nu m ă găsesc în niciun sens oricum m-aș întoarce și rasuci. De cele mai multe ori descopăr în mine pe încă cineva. O fiinţă transparentă doar cu voce. O numesc fiinţă pentru că nu ştiu cum altcumva să-i spun .Spun că-i transparentă pentru că e numai vocea de ea. O voce care îmi spune exact ce şi când am nevoie să aud şi eu o cred şi o cred şi o ascult! Uneori glumeşte cu mine despre mine şi atunci şi eu glumesc cu mine despre mine.O fi eul meu auto-optimizator  care mă antrenează în auto-ironie ? Posibil.. eu cred că da! * https://ro.wikipedia.org/wiki/Banda_lui_M%C3%B6bius **  https://ro.wikipedia.org/wiki/Cubul_Rubik *

Am călătorit mai mult mental decât fizic prin vârtejul timpilor. M-am agăţat de prezent ca să nu mă lase să alunec prea adânc şi pentru prea mult timp în trecut, nici măcar cel apropiat. Să îmi fie siguranţă dacă am să cad pe-acolo printr-o baltă sau dacă voi fi trasa ca-n filmele cu fantome. Sau daca o să mă orbească şi ademenească vreun far luminiscent, vreo himeră prin trecut. În călătoria asta de, un într-un singur moment, persoană. M-am desprins, nu fără  părere de rău  şi am mers mai departe. Am cântărit lumina în toate fazele ei  şi sensurile ei. Am numărat-o în lumeni, i-am simţit consistenţa şi mi-am trecut-o prin celulele pielii. În general, ne-am înţeles bine.  M-am reimprietenit cu umbra.  Cred cam luat cu mine exact cât am avut nevoie din ambele.Am respirat printre flori, frunze şi pereţi .

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Cunoaștem cu toții basmele propriei copilării în care ne scăldam mintal și emoțional în speranțe și iluziile unui final mereu fericit că parcă te și plictiseai de la atâta fericire primită mereu la final..  Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru ceea ce începe prost și se termină bine, puterea imaginaţiei și a cuvintelor, și nesperat (adică din nou).... despre rezilienţă, dar fără teoretizări. Când cu o seara-noapte înainte i se întoarce stomacul pe dos , îşi imaginează un pic traseul de  a doua zi până  la urgenţe. Ce să-i faci? Aşa-s oamenii când se joca prin predicţiile de-a viitorul şi se vor realişti aşteptându-se la cea mai verosimilă variantă.. Dar noaptea este magică, mai exact miezul nopţii. Ca în basme parcă, în locul calestei fermecate şi a prinţului din poveşti primeşte cea mai dulce realitate, anume starea de bine, adică înlocuirea coşmarului visceral cu o viziune şi promisiune cât se poate de realistă şi lipsită de magie şi farmec a viitorului prin însuşi preze