Treceți la conținutul principal

Like!

Cât de mare înseamnă prea mare?




De-a lungul experienței mele cu psihometria, statistica, a cercetărilor realizate și alte „ciudăţenii” din acestea de-a lungul unor ani de studiu şi-n lucrul meu din prezent, m-am întâlnit la un nivel mai elaborat sau mai puțin elaborat cu necesitatea acută aproape transformată în reflex de a ,mă întreba și a revizui. 

Ce anume? Pentru a nu intra în detalii obositoare care poate te-ar îndepărta definitiv cititorule, care totuși ai ajuns la acest rând (bravo, cititorule!), mă refer la exact despre ce vor fi următoarele rânduri. 

Citind literatura ştiinţifică, apare întrebarea cum selectezi ceea ce citești și consideri valoros? Ei bine, cât de mare este eşantionul (numărul unităţilor investigate, de ex., numărul elevilor dintr-o clasă) cercetării? Un studiu se consideră cu atât mai prețios pentru perspectiva extrapolării concluziilor cercetarii cu cât eşantionul este mai mare. Dar chiar oricât de mare? Ei, nu chiar.

 Atenție! Acesta nu este un curs de statistici, prelucrare și interpretare a datelor!

O serie de comentarii au sugerat că studiile mari sunt mai fiabile decât studiile mai mici și că există un interes tot mai mare în analiza "datelor mari" care integrează informații de la multe mii de persoane și / sau de la diferite surse de date. 

Se consideră totuși o varietate de prejudecăți și limitări care sunt probabile în epoca "data", inclusiv 
  • eroarea de eșantionare, 
  • eroarea de măsurare, 
  • erorile multiple de comparare, 
  • eroarea de agregare ș
  • erororile asociate cu excluderea sistematică a informațiilor. 

Folosind exemple din epidemiologie, cercetare în domeniul serviciilor de sănătate, studii privind factorii determinanți ai sănătății și studiile clinice, un studiu concluzionează că este necesar să se acorde mai multă atenție pentru a se asigura că dimensiunea eșantionului mare nu conduce la erori inferențiale mari. 

În ciuda avantajelor studiilor mari, mărimea eșantionului foarte mare poate mări eroarea asociată cu eroarea rezultată din eșantionare sau design- ul de studiu.

Un alt exemplu de cercetare din domeniul epidemiologic îl reprezintă următorul: 

Două investigații efectuate cu aceeași metodologie și obținând rezultate echivalente, dar diferite numai în ceea ce privește dimensiunea eșantionului, pot indica cercetătorului direcții diferite atunci când este vorba de luarea deciziilor clinice. Prin urmare, în mod ideal, eșantioanele nu ar trebui să fie mici și, contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu ar trebui să fie excesive. 


 Mai multe detalii, mai jos.

Referinţe:





Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »