Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Anul acesta am tr ăit   schimbări pe cât de nuanţate pe atât de evidente, cel puțin asa s-au simtit la mine in interior. , persoana autoreflexiva cum mă cunoașteți că-mi sunt. Am fost mai rezilient ă  decât alte dați în viața mea de adult, cel puțin. Am râs, am plâns, am gândit, am simțit, am ascultat (voit sau nu)și spus și scris povești infinit mai mult. Am trait emo ţii intense în momente de scurtă durată, ceva de neuitat. Experiența cotidiană m-a trimis în anumite momente către cea a omului mic din mine, conştientizând mai bine ca ce a fost a fost și că ACUM este despre ACUM.L-am ţinut de mână pe copilul acela şi continui să fac asta şi acum. Am calatorit si retrait ani in clipe. Nu stiu daca-ti poti imagina cum este asta. Am iubit  mult si mai puţin , am apreciat si nu am mai apreciat. Am avut simpatii si antipatii (spre enorma mea surprindere) . Am uitat si nu m-am mai intors, am reinceput. Am reinceput cu Atunci la picioare le mele , nu in spatele meu.

Pe o climă jumătate soare, jumătate ceața (deși nu știu exact cât de egale au fost jumătăţile), taximetristul cu care am rezonat și simpatizat de la început (veivedea de ce) și-a rostit monologul interior cu voce tare privind mașinile parcate cumva pe diagonala unuyi mic spatiu liber, pe trecerea de pietoni, în stația de autobuz, în fine, cam peste tot. Bineînțeles ca aceste gânduri furioase ale sale au ajuns şi-n sfera responsabilizării autorității poliției, care, ca să-l parafrazez, până și la acidente ajunge prea târziu doar ca să aduna morții și rănitiii”, nu mai devreme. În timp ce-şi rostea acest manifest comunitar la radio suna zaharisit și sărbătoresc „tot ce am nevoie de Crăciun ești tu” ("All i want for Christmas is you") . . Pe un trafic ultraaglomerat (un sine-qua-non absolut)pe care sigur ți-l imaginezi și l-ai trăit și tu, am ajuns totuși la destinație. Momente magice pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă din an! 13 decembrie, 2 p.m. În

Nu, aceast ă  postare nu are un caracter confesional, nu este o rug ă minte ca atare,  adică nu este despre mine la modul cel mai direct. . "Nu mai plânge!" este o reacţie prin care se interzice un act fiziologic (cu substrat mai profund, de  mai multe ori, este adevărat) unui copil sau unui adult mai întâi mai mult din nevoia persoanei martore de a finaliza o situaţie care o tulbură peste măsură şi cu care nu ştie ce să facă. Uneori urmează întrebarea "De ce plângi?" care arată o oarecare preocupare pentru persoana carte plânge. întrebare la care probabil că nu se aşteaptă un răspuns.. cel puţin nu în scurt timp (pentru că este nevoie ca persoană să se oprească mai întâi din a plânge, desigur).  Se plânge din multe motive sau din aproape niciun motiv.  Dacă se afla motivul şi cel puţin pare a fi unul întemeiat, se livrează sfaturile cu convingerea că vor"salva situaţia pentru toţi: "Fii curajoasă(curajos) !",  "Eşti puternic(a), nu tr

Vrei mai mult în in viața ta? Mai multă fericire? Sănătate mai bună? Relații mai profunde? Productivitate crescută ? Ce-ai spune dacă a ți-aș spune că un singur lucru te poate ajuta în toate aceste domenii? O atitudine de recunoștință. C ultiva obiceiul de a fi recunoscător pentru orice lucru bun care tise intamplapentru că toate lucrurile au contribuit la avansarea ta la cine eşti astăzi. Deci ar trebui să incluzitoate lucrurile în recunoștința ta, ca să-l parafrazez pe Ralph Waldo Emerson . S-a efectuat un experiment în care recunoștința a fost indusă la participanți în timp ce creierul lor a fost examinat cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională(fIRM). Ipoteza a fost că recunoștinț corelează cu activitatea din regiunile creierului asociate cu moralitatea, judecata de valoare și teoria minții. Stimulentele folosite pentru a obține recunoștință au fost extrase din poveștile supraviețuitorilor Holocaustului, mulți supraviețuitori spun că sunt adăpostiți d

"Alianța terapeutică", numită și "relația terapeutică" (totuși, unii psihoterapeuţi susțin căbin pdihoterapie alianța terapeutică este mai mult decât o relație terapeutică), estin psihoterapiee modul în care tu, din postura de client/pacient și terapeutul vă „conectaţi”, comportați și vă angajaţi unul cu celălalt în beneficiul rezultatelor pozitive terapeutice. Astăzi, alianța terapeutică este luată în considerare de majoritatea formelor de consiliere și psihoterapie ca fiind unul dintre instrumentele principale pentru realizarea unei schimbări pozitive în viața clienților/pacienţilor. Abilitatea de a dezvolta o relație terapeutică bună cu clienții este axată pe formare ca o abilitate profesională esențială. Un scurt istoric al alianței terapeutice-de la Sigmund Freud(da, ai citit bine, Sigmund Freud) la Carl GustavJung și Carl Rogers Dacă ai avea o idee despre un terapeutul luând notiţe despre pacientul așezat pe o canapea, fie ai o imaginaţ

Când porţi o mână în ghips (deși ramâne ambiguu cine pe cine poartă de fapt) este ca și cum ai iubi pentru întâia dată. Parcă tu nu mai ești tu. Totul se schimbă. Cum te îmbraci, cum te speli, cum mănânci, cum respiri, chiar și cum și cât dormi. Un carusel de emoții îți străbat creierul și trupul și rămân. Crezi că unele nici nu au fost numite, că le exersezi tu prima dată. Uneori vrei s-o ții ascunsă. Să fie secretul tău, al vostru. Alteori vrei s-o faci evidentă, dar nici nu mai este nevoie, este deja evidentă. Treptat construiţi o iubire mare și simplă.

Dacă ți s-a întâmplat să cunoşti sau să ai vreo (stră)străbunic ă  ce a fost recunoscută ca „doftorul” comunității din care făcea parte pentru că „dregea” bolile tuturor prin „tragere”, te va surprinde poate să afli că ce practica ea atunci mai mult sau mai puțin, se nu meşte „tracţiune” și este prezentă și practicată (cu anestezie locală, desigur) în tratamentul și îngrijirea ortopedică a afecţiunilor musculoscheletale. Cum poate ti-ai dat seama deja , acest articol (dacă accepţi să-l numeşti astfel dată fiind lungimea sau mai degrabă scurtimea lui) este despre cum mi s-a activat instantaneu şi neîndoielnic apetenţa pentru documentarea afecţiunilor musculoscheletale. Tracțiunea este definită ca aplicarea unei forțe de tragere la o parte sau părți ale corpului pentru tratamentul tulburărilor osoase și musculare sau leziuni. Deși rămâne o parte importantă a modernității îngrijirii ortopedice, tracțiunea a fost o formă de tratament pentru leziuni musculo-scheletale, boli