Finalul este început 2

Anul acesta am trăit schimbări pe cât de nuanţate pe atât de evidente, cel puțin asa s-au simtit la mine in interior., persoana autoreflexiva cum mă cunoașteți că-mi sunt.

Am fost mai rezilientă decât alte dați în viața mea de adult, cel puțin. Am râs, am plâns, am gândit, am simțit, am ascultat (voit sau nu)și spus și scris povești infinit mai mult. Am trait emoţii intense în momente de scurtă durată, ceva de neuitat.

Experiența cotidiană m-a trimis în anumite momente către cea a omului mic din mine, conştientizând mai bine ca ce a fost a fost și că ACUM este despre ACUM.L-am ţinut de mână pe copilul acela şi continui să fac asta şi acum.Am calatorit si retrait ani in clipe. Nu stiu daca-ti poti imagina cum este asta.

Am iubit mult si mai puţin , am apreciat si nu am mai apreciat. Am avut simpatii si antipatii (spre enorma mea surprindere). Am uitat si nu m-am mai intors, am reinceput. Am reinceput cu Atunci la picioarele mele, nu in spatele meu. Am inceput si m-am oprit. M-am oprit si am inceput.

Va urma

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici ş i ro ş ii l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă cu ce înc ă l ţ a ea de obicei. Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă se întâmple. Important ă era ocazia pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă parcurg ă câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă nu mai vorbim despre urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta? Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte sau boal ă, sau cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta? Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru . La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră.. Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

Like!

Vezi și aici