Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Cum era atunci când erai copil? Îți place să-ți amintești sau poate nu (nu m ă  refer la c â t de exact i ş i poate aminti cineva copil ă ria)? Poate mai eşti încă un copil şi nimeni nu te crede, poate chiar nici tu?  Cum convieţuieşti cu ceea ce ai fost cândva? Mai aveţi acces unul la altul, tu, adultul la omul mic.... și viceversa?  Vă înţelegeţi bine sau chiar vă amestecaţi? Sper că nu te-au obosit aceste întrebări, iar dacă nu, poate găseşti vreun sens în a găsi r ă suns.  Copilul care am fost este un fel de alter-ego al meu din momentul prezent. Mi-este clar că fără a fi ce și cum am fost nu aș mai fi fost, ce truism! Dar nu o să scriu acum despre mine și nici despre copilăria mea, nu un monolog. Este (și) despre tine acest articol. Acest articol analizează cercetările asupra credin ț elor copiilor  ș i adul ț ilor despre " fantezie ”  ș i despre tendin ț a copiilor de a se implica în ceea ce se consideră a fi " gândirea magică ". De-a lungul

Ce este altruismul? (da, despre asta este acest articol) Tu ai auzit despre altruism? Cum crezi sau ai observat că se comportă o persoană altruistă şi când?  Cam multe întrebări? Să vedem încercările de a răspunde acestor întrebări.... de-a dreptul existenţiale (la cea despre tine doar tu vei putea răspunde, desigur)! O definire generală a altruismului sugerează că altruismul se referă la un motiv pentru comportamentul de a oferi ajutor care are în primul rând scopul de a aduce beneficii altei persoane, vizând puțin sau deloc interesul propriu al celui care oferă ajutorul. Deci altruismul înseamnă a fi preocupat, a avea grijă de bunăstarea celuilalt fără aşteptarea recunoştinţei sau a vreunei compensaţii sau gratificaţii? Să fie chiar ca-n definirea generală de mai sus sau există nuanţări ale conceptului de altruism? De fapt, lucrurile sunt complexe. Să vedem ce arată studiile. Una dintre cele mai recente abordări privind altruismul consideră că cel mai ad

Trăim într-un amalgam informaţional, o avalanşă a nout ă ţ ilor, extremelor, a excepţionalului , cu sens pozitiv sau negativ. Excepţionalitatea promovată de exemplu, de mass-media este noua normalitate (orice o mai fi însemnând normalitate, da). A nu fi excepţional înseamnă a fi comun . A fi comun înseamnă a nu fi special, cel mai bun, chiar mediocru (o etichetă teribilă în cultura contemporană). Există cursuri şi ateliere de “dezvoltare personală” care asumă că te învaţă să fii cu fiecare moment mai aproape de Cea Mai Bună Variantă a Ta , să fii excepţional, dar numai după ce ţi-ai recunoscut tot ce tu şi poate şi ceilalţi cred că…. nu funcţionează la tine.. şi trebuie să schimbi pentru a îndeplini aşteptări .  Mai ştii ale cui sunt aşteptările aşteptate? Ajungi să crezi că trebuie neapărat să schimbi ceea ce eşti (nu să accepţi) ca să fii.. acceptat. Mai jos se află varianta mea a sensului cuvântului excepţional , unul dintre sensuri, desigur.

Probabil că acum te gândeşti deja la minivacanţa de curând, dacă nu eşti deja în ea, mai ştii? Dacă nu-ţi trăieşti vacanţa cum se trăieşte o vacanţă, adică dacă nu ţi-ai uitat sau lăsat intenţionat laptop-ul acasă, nu ţi-ai oprit smartphone-ul şi nu refuzi orice ecran în faţa ochilor, dacă nu ai plecat în căutarea liniştii, lenei şi uitării temporare atunci articolul acesta este pentru tine. Mai înseamnă că eşti un sceptic, sper să nu fi făcut o eroare de estimare (bias). Sensul cuvântului “ bias ” este multiplu, dar în general se referă la o prejudecată, o percepţie şi aşteptare eronată, o distorsiune a faptelor şi nu numai. "Bias-ul"este considerat, mai ales în ştiinţă în mod automat un lucru rău. Chiar aşa să fie? La ce ne raportăm, ce judecăm, ce măsurăm? Omul este prin excelenţă mai mult subiectiv decât obiectiv. Obiectivitatea este aproape un lux care se dobândeşte cu educaţie/autoeducare, disciplină şi rigoare şi câteva caracteristici

Succesul  se poartă la fel sau poate mai greu ca insuccesul . Oamenii devin mai dezinteresati de ceea ce nu se circumscrie bulei lor de succes, mai nepăsători şi mai ales peste măsură de orgolioşi.  Devii alt om, nu mai ştii şi nu mai poţi fi cel care erai înainte. O amnezie inexplicabilă te caracterizează. Ai uitat nici nu mai ştii ce.. Aa, şi mai este ceva. Poţi deveni propriul idol şi obiect al veneraţiei şi admiraţiei proprii şi deosebit de ocupat. Succesul aproape că a devenit un cuvânt trivial, la ordinea zilei, rostit cam în orice urare de bine. Cred că este chiar un metaconcept.  Desigur că totul este relativ, chiar şi totul.. chiar şi relativ. Admiraţia  este ea însăşi admirabilă (este admirabil să ai succes? Poate că da….dar nu mai continui). * M-  am aşezat pentru un timp în faţa copacului fără nume (poate cineva cu informaţii botaniste mă ajută cu numele) de mai sus. De fapt, m-am aşezat pe o bancă din faţa copacului misterios. Nu-ţi imagina (po

Poate derutez cu acest articol. Ce-i cu articolul acesta ? Nu este despre ceva ce îmi doresc să promovez, cum se întâmplă de cele mai multe ori pe acest blog ? Nu chiar. Vreau să te informez(i) şi despre acest subiect. De ce ? Pentru că practicile psihologice şi medicale actuale (deşi nu numai) se situează undeva la graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţ ă . Ce este efectul placebo ? Un placebo este ceva (nu se ştie exact ce) care pare a fi un tratament medical real, dar nu este. Ar putea fi o pastilă , injecţie sau alte forme de tratament (cât placebo există în psihoterapie, de exemplu ? Exis tă ). Ştiai că placebo este şi grupul de control în cercetarea privind eficienţa unui medicament nou? Asta probabil că deja începe să-ţi ofere răspunsuri privind ce este şi ce nu este şi mai ales care este efectul lui. Totu ş i, Ce au toate placebo în comun ? Nu conţin nicio substanţă activă  care poate afecta sănătatea in bine, desigur, facem abstracţie acum de efecte

“ Şi nu uita să fii fericit ” este cea mai recentă carte care completează în mod firesc un lung şir de apariţii editoriale  anterioare ale autorului Christophe Andr é,  psihoterapeut, psihiatru şi profesor. Este specializat în tratarea tulburărilor anxioase şi depresive şi mai ales în domeniul prevenţiei recăderilor . Christophe Andr é  este de asemenea, unul dintre liderii în terapiile comportamentale şi cognitive în Franţa, şi a fost unul dintre primii care au introdus utilizarea meditaţiei în psihoterapie. Dintre cărţile sale, editura TREI a tradus 5 dintre acestea, şi anume  “Şi nu uita să fii fericit”, “Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, “Cum să-ţi construieşti fericirea. O psihologie a fericirii”, “Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” şi ”Stările sufleteşti. Învăţarea seninătăţii”.       Prezenta carte tratează un subiect dintr-un domeniu relativ nou al psihologiei, şi anume psihologia pozitivă, fără ca aceasta să însemne că alţi