Cum era atunci când erai copil? Îți place să-ți amintești sau poate nu (nu mă refer la cât de exact işi poate aminti cineva copilăria)? Poate mai eşti încă un copil şi nimeni nu te crede, poate chiar nici tu?
Cum convieţuieşti cu ceea ce ai fost cândva? Mai aveţi acces unul la altul, tu, adultul la omul mic.... și viceversa?
Vă înţelegeţi bine sau chiar vă amestecaţi?
Sper că nu te-au obosit aceste întrebări, iar dacă nu, poate găseşti vreun sens în a găsi răsuns.
Copilul care am fost este un fel de alter-ego al meu din momentul prezent. Mi-este clar că fără a fi ce și cum am fost nu aș mai fi fost, ce truism! Dar nu o să scriu acum despre mine și nici despre copilăria mea, nu un monolog.
Este (și) despre tine acest articol.
Fantezie vs. realitate? Se pare că nu, mai degrabă fantezie şi realitate.
Din ce în ce mai mult, specialiştii în dezvoltarea copilului recunosc importanța imaginației și rolul pe care îl joacă în înțelegerea realității. Imaginația este necesară pentru a învăța despre oameni și evenimente pe care nu le experimentează în mod direct.
Ce vrei să (te) faci când vei fi mare? Ţi s-a adresat şi ţie această întrebare copil fiind?
(o alternativă cu mai mult sens şi mai de perspectivă a acestei întrebări ar fi “Ce probleme din jurul tău vrei să rezolvi când vei fi mare, însă aceasta ar fi o altă discuţie...)
Copiilor mici, imaginaţia şi fantezia le permit să reflecteze asupra viitorului, cum ar fi ceea ce vor să facă atunci când cresc. Imaginația este vitală pentru contemplarea realității şi nu se referă doar la acele lucruri pe care le considerăm a fi o simplă fantezie nerealistă.
Copiii mici sunt considerați adesea incapabili să diferențieze fantezia de realitate.
Copiii mici sunt considerați adesea incapabili să diferențieze fantezia de realitate.
Ooo, adulţii le subestimează capacitatea de înţelegere pe care copiii şi-o dezvoltă.. cum? Şi cu ajutorul imaginaţiei.
Copilul din tine, adultul
"gândirea magică"
Cercetarea argumentează că nu există diferenţe fundamentale în capacitatea de a distinge fantezia de realitate intre copii şi adulți. Atât copiii, cât și adulții se distrează în credințe fantastice și se angajează, de asemenea, în gândirea magică.
În trei experimente, a fost studiată capacitatea copiilor de 3-5-7 ani de a identifica exemple de încredere în magie și de scepticism față de magie. Rezultatele au arătat că unii copii mici au o poziție sceptică față de magie, mai multe detalii, în referinţe.
Cercetările arată că imaginația și jocul de rol (cu ajutorul imaginaţiei, cum altfel?) par să aibă un rol-cheie în a ajuta copiii să adopte perspectiva altcuiva, un pas către dezvoltarea empatiei. Există dovezi că imaginația și jocul de rol par să aibă un rol-cheie în a ajuta copiii să preia perspectiva altcuiva.
Eu sunt tu dar sunt tot eu
Deci
Cercetarea sistematică a arătat o serie de beneficii ale angajamentului copiilor în jocurile “ca şi cum” de la vârste mici până la vârste de 6-7ani:
- beneficii cognitive, cum ar fi dezvoltarea utilizării limbajului
- conștiința că gândurile personale pot fi diferite de cele ale altor persoane și că există o varietate de perspective asupra realităţii ("teoria minții")
- exprimarea atât a sentimentelor pozitive, cât și a celor negative
- abilitatea de a integra emoția cu cunoașterea
Şi cam aşa, exact cum a inceput și primul meu contact cu muzica clasică, reflectează eul meu actual:
Referințe selective:
https://www.researchgate.net/publication 298808903_Theory_of_Mind_and_Social_Behavior_Causal_Models_Tested_in_a_Longitudinal_Study
12945998_Children's_Fantasy_Play_and_Emoţional_Understanding
https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Dukas
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Sorcerer%27s_Apprentice_(Dukas)
https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Dukas
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Sorcerer%27s_Apprentice_(Dukas)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!