Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

“ Şi nu uita să fii fericit ” este cea mai recentă carte care completează în mod firesc un lung şir de apariţii editoriale  anterioare ale autorului Christophe Andr é,  psihoterapeut, psihiatru şi profesor. Este specializat în tratarea tulburărilor anxioase şi depresive şi mai ales în domeniul prevenţiei recăderilor . Christophe Andr é  este de asemenea, unul dintre liderii în terapiile comportamentale şi cognitive în Franţa, şi a fost unul dintre primii care au introdus utilizarea meditaţiei în psihoterapie. Dintre cărţile sale, editura TREI a tradus 5 dintre acestea, şi anume  “Şi nu uita să fii fericit”, “Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, “Cum să-ţi construieşti fericirea. O psihologie a fericirii”, “Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” şi ”Stările sufleteşti. Învăţarea seninătăţii”.       Prezenta carte tratează un subiect dintr-un domeniu relativ nou al psihologiei, şi anume psihologia pozitivă, fără ca aceasta să însemne că alţi

Acest articol nu are o legătură direct ă  cu operele proust-iene " În c ă utatarea timpului pierdut"   şi  "T impul regasit"  deşi s-ar putea g ă si asocieri.. Tu cum stai cu timpul? Pierzi timpul uneori şi te învinovăţeşti pentru asta? Întotdeauna va exista o listă nesfâr ș ită de activităţi de îndeplinit ș i o cultură a productivită ț ii care impune terminarea rapidă şi de urgenţă chiar şi a ceea ce nu este urgent . Ţi se cere să nu pierzi timpul, altfel  bine ai face să te simţi vinovat . De fapt, tocmai timpul petrecut astfel este plictisitor şi neproductiv. De exemplu , ţi s-a întâmplat vreodată să crezi că nu vei mai termina de citit şi sau de răspuns tuturor e-mail-urilor? Ai observat cu ce frecvenţă pe zi (sau oră... sau minute) îţi verifici e-mailul sau conturile social-media? Cei mai mul ț i verifică mesajele la fiecare câteva minute , le citesc şi se simt stresaţi cu privire la ele, dar nu acţionează deloc sau puţin în privinţa lor. A

Din experienţa mundană de până acum, nu prea multă, recunosc, am ajuns la o concluzie nedefinitivă. Există 2 categorii de oameni (să-mi fie scuzată simplificarea):  oamenii care vorbesc din şi în citate sau cărţi  şi cei care vorbesc după citate, după ce au introiectat oarecum informaţia sau au uitat citatul, sau nu vor  să fie acuzaţi de plagiat, nerostind ori uitand numele autorului, tot cam acelaşi lucru fiind.. Unde sunt ei în ceea ce susţin, care-i opinia lor ? Cum formulezi cu propriile gânduri şi cuvinte mesajul? Ce adaugi sau elimini? Eu nu aparţin niciunei astfel de categorii. Eu vorbesc din mine şi după mine şi încerc să gândesc cu mintea mea nerefuzând lectura, desigur.  Nu mă exprim din şi nici prin citate  şi nici nu recomand, poate doar pentru exersarea memoriei.. ! Din nou, să-mi fie scuzată aroganţa supremă poate şi prin lipsa declarată de modele pe care să le consider semnificative, cu excepţia mea însămi.  Pur şi simplu, cu mici

Pentru cine scrii   atunci când scrii (orice contează   pentru tine)? Pentru tine sau pentru ceilalţi? Îmi imaginez deja că   ai putea răspunde că   pentru mine   şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat care-mi închipui că   doreşti să   te arăţi a fi   şi chiar să   fii sau poate chiar eşti. Este posibil să   scrii pentru   a te exprima , pentru   a fi chiar o inspiraţie pentru ceilalţi   cum au fost alţii pentru tine. Însă   observi că   nu toţi receptează   ceea ce oferi,   ceea ce eşti   în ultimă   instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Ce faci în acest moment (de cotitură?)? Modifici ceea ce   şi cum exprimi astfel încât să   fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să   aparţii sau   iluzoriu   toată   lumea. Este asta o solu ţie? Poate ţi-ai dat seama deja că.. nu este. A scrie pentru tine   nu înseamnă   a imersa în tine însuţi   şi a rămâne acolo. A scrie pentru tine sau mai întâi pentru tine înseamnă   a

Prin acest post nu inten ț ionez să te chestionez (cum ar sugera titlul), să te trag la răspundere sau responsabilizez, numai tu ai putea face asta dacă crezi că este cazul. Inspira ț ia de aici a survenit dintr-un fapt pe cât de banal pe atât de rar.. în cazul meu. Azi-noapte am dormit 4-5 ore cu întreruperi din motive neprevăzute, inevitabile ș i obiective. A ș spune 5 ore dacă a ș fi optimistă , ceea ce nu este cazul, 4 dacă a ș fi pesimistă , ceea ce din nou nu este cazul. Deci să spunem 4.5, varianta realistă. De fapt, cine a mai măsurat cu exactitate timpul nedormit când am visat tot ce n-a ș fi vrut să visez în somnul REM? În plus, probabil că am fost ș i încă sunt sub efectul deprivarii de somn, nu al somnului îndelungat. Adică? Un studiu longitudinal a arătat că durata prelungită a somnului (mai mult de 9 ore pe noapte) poate fi un indicator al neurodegenerării timpurii   ș i, prin urmare, un instrument clinic util pentru a identifica persoanele cu un

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al inteligen ț ei (scoruri IQ). Oameni