Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

* Ies cu căruciorul din supermarket. În urmă, un grup de persoane nici mare, nici mic. Înaintează şi ele, înaintez şi eu câţiva paşi. -          Vedeţi că v-a căzut un pachet cu şerveţele, îmi spune una dintre ele . Mă întorc câţiva paşi doar ca să- mi caut pachetul cu şerveţele pierdut care .... nu mai era nicăieri , adică nu era pe jos. Alte persoane încă mai înaintau, altele trecuseră deja. Aceeaşi persoană care mă atenţionase: -          Cred că vi l-a luat doamna (+ bogat limbaj nonverbal). Nu se  ş tie care, nici nu mai conta. Acestea s-au întâmplat în mai puţin timp decât mi-a luat să scriu despre ele: aproximativ 10 secunde. ** Este chemat taxiul şi lăsat în aşteptare foarte scurt timp. Apoi din nou la taxi. Tot la acel taxi mai ajunseseră între timp alte persoane care au fost în cele din urmă călătorii pentru că taximetristul.... nu mai ştia că e el cel de dinainte : -          Nu, nu, n-am fost eu. A mai fost un taxi pe-aici dar a plecat. Cons

Ţi s-a întâmplat şi ţie de mai multe ori să ai o idee, să vrei să faci ceva anume, dar să nu poţi iniţia acţiunea ? Dacă da,  atunci probabil că ai experimentat abulia , care poate fi o atitudine faţă de lume şi viaţă , poate ţine chiar de trăsături de personalitate sau poate fi o patologie . Abulia este o stare de motivaţie diminuată în care un individ poate părea apatic, dezinteresat, asocial şi detaşat  emoţional. Abulia se referă la o lipsa de voinţă sau iniţiativa. Se distinge de incapacitatea de a efectua de fapt, activitatea din cauza dizabilităţii cognitive sau fizice. Abulia se manifestă prin lipsa de motivaţie, spontaneitate şi iniţiere. Neurologii şi psihiatrii au recunoscut abulia că fiind o entitate clinică distinctă, dar statutul său ca un sindrom a fost neclar. Conform acestora, abulia are caracteristici cum ar fi: -        dificultate în iniţierea şi susţinerea mişcărilor spontane -        reducerea reacţiei emoţionale şi a: •        vorbirii spont

Ce este competiţia ? Dex  defineşte competiţia astfel: Concurs, întrecere care se desfăşoară în mai multe etape, o perioada mai lungă de timp, pentru obţinerea unui titlu. In lumea umana ne gândim deja la concursuri, evaluări naţionale, olimpiade, promovare la job etc. Este competitivitatea  periculoasă şi nu trebuie  î ncurajatată  în şcoli şi la locul de muncă sau este un factor motivator esenţial al succesului, chiar al supravieţuirii ? Poate exista o concurenţă bună sau rea ? Persoanele care sunt extrem de competitive persistă de obicei până când ating obiectivele dorite, nu renunţă uşor. Fac tot ce este nevoie pentru a câştiga şi apoi pentru a-şi menţine statusul. Ce trasaturi au persoanele ? Ce efecte există ? Mai multe, în referinţe. Deci indiferent de tipul competiţiei există acelaşi scop:   a ieşi învingător printre ceilalţi, a obţine o recompensă, ceea ce-ti aduce sentimentul  valorii proprii, i ţ i cre ş te stima de sine. Alt ă dat ă  vom

Pân ă la etajul x treci prin multe.... etaje. Ramifica ţ ii, întortocheri, intr ă ri ş i ie ş iri multiple pân ă la lift (unul dintr cele, cel func ţ ional). Apoi, etajul x. Holul este înc ă p ă tor ş i primitor când în saloane nu sunt locuri ş i nici nu vor fi curând. Pe scaune ş i pe lâng ă se a ş teapt ă îndelungat. Rafale de curen ţ i umplu holul ş i te înconjoar ă . Pân ă s ă - ţ i dai seama care-i sursa de provenien ţă observi 2 u ş i deschise-n paralel ş i ni ş te ferestre laterale tot deschise ş i ele, la care se adaug ă roirea în vitez ă neînchipuit ă a personalului, mi ş care aparent brownian ă .  Aaa, e un fel de aer condi ţ ionat gratuit ş i automat pe timp de var ă . Îmi imaginez c ă iarna situa ţ ia nu difer ă cu mult, poate doar în privin ţ a temperaturilor. La auzirea ve ş tilor bune un zâmbet întârziat se deseneaz ă pe fe ţ ele oamenilor datorit ă surprizei poate. La auzirea ve ş tilor rele, inexpresivitate total ă , grimase de furie

Define ş te zborul ş i implica ţ iile lui cum vrei .

Îmbătată cumva dar totuşi lucidă, de suflul evenimentelor culturale care au fost şi sunt în această perioadă (şi de parfumul florilor de tei, desigur) mi-a venit ideea scrierii unui articol despre.. un anume subiect (ce-mi provoacă şi mie teatrul.. uneori), am ales fragmentul de mai jos dintr-o opera bine cunoscută (cred ca nici nu mai era nevoie să-i scriu referinţa). L-am considerat un potrivit preambulul al acelui articol viitor. Te invit să identifici ideile cheie şi să le şi trăieşti puţin în interiorul tău asemenea mie dar in felul tău. Acum arta, data viitoare ştiinţa, deşi nu sunt chiar separate cele două !  “NINA: (....) Cum se simte celebritatea? Ce sim ț i când ştii că eşti elebru? TRIGORIN:   Ce simt? Cred că... nimic. La asta nu m ‐ am gândit niciodată.    (Gândindu ‐ se.) Una din două: sau dumneata exagerezi celebritatea mea, sau celebritatea nu se simte deloc. NINA:   Dar când citeşti despre dumneata în gazete? TRIGORIN:   Când te laudă, e

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.