Competiţie. Până când şi cu cine?

Ce este competiţia ?

Dex defineşte competiţia astfel:

Concurs, întrecere care se desfăşoară în mai multe etape, o perioada mai lungă de timp, pentru obţinerea unui titlu.

In lumea umana ne gândim deja la concursuri, evaluări naţionale, olimpiade, promovare la job etc.

Este competitivitatea periculoasă şi nu trebuie încurajatată în şcoli şi la locul de muncă sau este un factor motivator esenţial al succesului, chiar al supravieţuirii ?

Poate exista o concurenţă bună sau rea ?

Persoanele care sunt extrem de competitive persistă de obicei până când ating obiectivele dorite, nu renunţă uşor. Fac tot ce este nevoie pentru a câştiga şi apoi pentru a-şi menţine statusul.

Ce trasaturi au persoanele ?

Ce efecte există ?

Mai multe, în referinţe.

Deci indiferent de tipul competiţiei există acelaşi scop: a ieşi învingător printre ceilalţi, a obţine o recompensă, ceea ce-ti aduce sentimentul valorii proprii, iţi creşte stima de sine.

Altădată vom vedea şi cat (nu)este de importantă stima de sine.

Teoria comparării sociale încearcă să explice competitivitatea.

Compararea socială - tendinţa de autoevaluare prin compararea cu alte persoane - este o sursă importantă de comportament competitiv, arată unele studii.

În referinţe se găseşte unul dintre ele.

Pentru ce anume este apreciat câştigătorul?

Pentru ceea ce a fost capabil să facă, pentru rezultatele obtinute (după un antrenament constant în primul rând cu sine şi cu efort, de cele mai multe ori) ?

Totuşi eşti valoros, apreciat pentru că ai făcut ceva la nivel foarte înalt ? Dacă nu învingi înseamnă opusul, că eşti un.. învins, un ratat şi alte etichete asemănătoare cu un conţinut si urmări terifiante ? Că nu eşti valoros.. ca om ?

Îşi au şi învingătorii etichetele lor (ex. vanitoşi etc.), însă acestea nu prea crează o devalorizare socială deci a sinelui.

M-am jucat puţin cu unele din gândurile iraţionale răspândite care acompaniază frecvent aceste momente de glorie, succes sau dimpotrivă, de scufundare, uneori fără ieşire (şi acesta este tot un gând iraţional care se transpune în emoţii pe care cred că mulţi le-am simţit cel puţin la un moment dat în viaţă).

Deci cum gestionezi eşecul sau ceea ce altii numesc eşec ?

Ce alte mize mai are compeiţia, cu excepţia câştigului ?

De ce abilităţi este nevoie pentru atingerea scopului ?

· muncă susţinută

· dezvoltarea unei rutine de lucru

· autodisciplină

benefice în orice situaţie.

La care se adaugă dezvoltarea abilităţilor de autocontrol, de a înlătura distractorii care nu fac obiectul pregătirii acerbe pentru competiţie.

Ce se întâmplă cu ceea ce nu faci pentru că te pregăteşti susţinut pentru competiţie ?

În acest caz putem vorbi despre posibilele efecte negative ale competiţiei după cum percepe competitorul situaţia.

Ce ai nevoie să faci şi nu faci pentru că dedici (aproape) tot timpul pregătirii pentru competiţie ?

Concurenţa poate fi pozitivă sau negativă în termeni ai dezvoltării, în funcţie de modul în care experienţele sunt percepute şi de modul în care sunt concepute concursurile.

Mai multe, în referinţe.

Oare putem vorbi despre a te învinge pe tine însuţi ?

Pentru a fi învingător într-o competiţie te învingi puţin şi pe tine însuţi, anumite laturi din tine ?

Unele persoane declară că lupta pentru a învinge este una mai întâi cu sine.

Cum e pentru tine ?

La ce ai renunţat/ ce ai amânat în viaţa ta pentru victorie şi cum resimţi în prezent efectele ?

Ce anume ai vrut/vrei să substitui/ compensezi prin a deveni Mare ?

Constat că acesta a fost un articol mai concentrat decât de obicei, mai ales prin natura întrebărilor. Ceva m-a făcut să nu-l transform în două articole.

Nu ştiu ce.... poate faptul că rezonez cu aspecte de mai sus.
Ce-ţi este şi cu subiectivitatea uneori !

Crezi şi tu că