Treceți la conținutul principal

Like!

Abulia



Ţi s-a întâmplat şi ţie de mai multe ori să ai o idee, să vrei să faci ceva anume, dar să nu poţi iniţia acţiunea ? Dacă da,  atunci probabil că ai experimentat abulia, care poate fi o atitudine faţă de lume şi viaţă, poate ţine chiar de trăsături de personalitate sau poate fi o patologie.

Abulia este o stare de motivaţie diminuată în care un individ poate părea apatic, dezinteresat, asocial şi detaşat  emoţional. Abulia se referă la o lipsa de voinţă sau iniţiativa. Se distinge de incapacitatea de a efectua de fapt, activitatea din cauza dizabilităţii cognitive sau fizice.
Abulia se manifestă prin lipsa de motivaţie, spontaneitate şi iniţiere.

Neurologii şi psihiatrii au recunoscut abulia că fiind o entitate clinică distinctă, dar statutul său ca un sindrom a fost neclar. Conform acestora, abulia are caracteristici cum ar fi:
-        dificultate în iniţierea şi susţinerea mişcărilor spontane
-        reducerea reacţiei emoţionale şi a:
•        vorbirii spontane
•        interacţiunii sociale

Coexistă cu leziuni ale ganglionilor bazali şi lobilor frontali, arată dovezile neurologice.

Baron C. Mourre considera că abulia este incapacitatea de a transforma o idee în actul său. Persoan abulică este conştientă de faptul că ea doreşte să facă un lucru, şi în acelaşi timp este destul de conştientă de faptul că ea nu face acest lucru. La polul opus al motorului ideii este întotdeauna opusul sau inhibitor, care triumfă.

Într-un alt articol, abulia este asociată cu isteria, in altul, cu mutismul akinetic si cu depresia.

Să fie abulia o disfuncţie neurocomportamentală a sistemului dopaminergic având în vedere că circuitele dopaminergice din anumite zone ale creierului tind să se asocieze cu abulia ?

Unele cercetări indică faptul că abulia se produce din cauza unei funcţionări defectuoase a circuitelor dependente de dopamină din  creier,  în special în leziunile bilaterale din lobii mediali frontali, ganglionii bazali şi conexiunile lor.
Mai jos, s-a discutat şi acest aspect.

Abulia mai poate fi considerată şi o atitudine faţă de lume şi viaţă, nepatologică.

Cum să ai o voinţă crescută ? Câteva exerciţii, mai jos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.