Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Dacă nu ai cădea nu ar fi nevoie să te ridici spune logic a formală , nemetaforizand și  neintrând pe tărâmul așteptărilor grandioase care transformă oamenii în neoameni  în ziua de astăzi . Ego-ul, ego-ul (voi reveni  cândva  la  aceast ă  idee). Căderile sunt bruște și imposibil de prevăzut de cele mai multe ori, cel puțin adevăratele căderi, prin  consecințele pe care le au.  Atenția este neimportantă în ceea ce implică mai mult abilitatea de a nu cădea, respectiv lipsa acesteia, dizabilitatea.  Nu te  îndepărta , cititorule, nu voi intra-n tente dramtice, cum nici nu am tendin ț a. Ce se întâmplă apoi? Ridicarea, desigur, în cele mai bune cazuri. Efectele sunt resimțite, percepute într-un viitor apropiat. Cine are  experiența  căderii nu va spune că “nu s-a întâmplat nimic”. Sau poate că da, cu un o anumită doza  umor.  Instinctul de supraviețuire se activează la maxim instantaneu în secundele aproape  neconștientizate  premergătoare gândului imperativ “o să mă ridic”. Și s-

  Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare de anxietate pe tot parcursul vieții, caracterizată prin gânduri și acțiuni repetitive, afectează aproximativ 2-3% din populația S.U.A. de-a lungul vieții, deși prevalența sa poate fi mai mare din cauza raportării insuficiente și a diagnosticării insuficiente. Psihoterapia, medicamentele antidepresive sau ambele sunt de obicei prescrise pentru TOC, dar tratamentul disponibil este ineficient pentru o parte considerabilă de pacienți. Noul indiciu despre mecanismele creierului din spatele TOC, o tulburare care este incomplet înțeleasă, a venit ca o surpriză pentru cercetători. Ei au căutat inițial să studieze modul în care neuronii interacționează cu celulele „ajutoare” în formă de stea, cunoscute sub numele de astrocite, despre care se știe că oferă suport și protecție neuronilor. Cu toate acestea, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă rolul aparent pe care aceste celule complexe îl joacă în bolile psihiatrice și neurodeg

  Dă-ți jos rezistențele, stratul epidermic superficial din ființa ta socială. Renuntă la măști (la o parte din ele, cel puțin) ca să nu mai fii un clovn în ochii tăi și ai celorlalți. Totusi nu te gândi la ceilalți. Cine ești tu când ești singur? Colecția ta de gânduri, așteptări și emoții din trecut, prezent și viitor transform-o în nuditatea ta. Cum este să fii doar tu cu tine? Gol de tot și de toate și totuși nu un vid. Nu căuta vreo analogie cu fizica clasică sau cuantică sau orice altceva. Nu crede că este imposibil. Nu crede nici că totul este posibil pentru că nu este. Crede mai mult decât în posibil în mai puțin posibil, dar posibil. Gata? Cum se simte să fii nud și să simți doar tu în fibrele tale și în felul tău propria “nuditate” pentru că ești gol de tot?

  Poate ai observat  și tu cu furie sau indiferență că viață este (și) nedreaptă. Pornind de la inegalitatea de șanse  și terminând nu știu cu ce, acestea ți-au creat poate așteptări sau nu ți le-au mai creat deloc. Munca grea dă roade. Credem că trăim într-o meritocrație, în care oricine are îndrăzneală, seriozitate și hotărâre poate reuși, indiferent de obstacolele care le stau în cale. Dar, cu inegalitatea veniturilor la un nivel record în SUA și în majoritatea celorlalte țări dezvoltate, oamenii încep să se întrebe dacă meritocrația există sau nu. Un sondaj din 2015 al Institutului de Politică de la Harvard a constatat că 48% dintre mileniali cred că visul american este mort. Un număr tot mai mare dintre ei se simt chiar mai însorți în privința socialismului, care este într-adevăr un spectru printre cei mai conservatori. Asta nu înseamnă că credința în capitalismul de piață liberă este deasemenea un mit.. Puțină istorie.. Unii slujitori evanghelici de astăzi continuă să predic

  În  Acum şi despre cum călătoresc  povesteam despre cum cred ca am trăit starea de “flow” şi încercam să stârnesc curiozitatea despre“flow”, astfel că acum te întreb: Ţi s-a întâmplat să derulezi o activitate stimulatoare şi plăcută în care ai fost absorbit total ? De exemplu. ai lucrat vreodată până noaptea târziu fără să mai deţii noţiunea timpului, doar ceasul “ştia” că este 2 noaptea (poate şi cineva din apropierea ta)? Tu nu aveai nici somn şi nici foame (presupunem că nu cinasei) şi nici alte nevoi.  Nu prea mai erai conştient  de semnalele corporale: oboseală, frig/ cald, foame etc., nu prea mai erai conştient de tine. Ştiai clar ce faci şi de ce faci şi că ai abilităţile necesare pentru a derula acea activitate. Erai determinat, prezent şi motivat. Uitasei pentru un timp de lumea din jur şi îţi plăcea teribil de mult. Dacă răspunsul  este da, atunci ai trăit o stare de flux sau “flow” după Mihaly Csíkszentmihályi (un nume imposibil de pronunţat şi de scris, îi voi spune M.C.)

  Personal, nu sunt o feministă convinsă în sensul practicilor radicale şi extremiste, dar sunt în acela al egalităţii de şanse inter-gen. De obicei, femeia este stereotipizată în rolul de mamă sau obiect al frumuse ț ii, dar ce alte roluri mai are ea nevoie să îndeplinească în societate? Feminismul a fost  și   este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale.   Primele structurări ale mișcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluției franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în   S.u.A. și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul fe

  Am aflat ca Întrunirile se fac de multe ori la impulsul unei persoane cu influență și grandoare  în  lumea modern ă .  Spiritele gregare se adună cu încântarea și rapiditatea copiilor mici atunci când primesc ceva dulce. Ceilați nu mai contează, sunt în minoritate oricum. De incluziune nici nu mai vorbim tot e multe ori. Responsabilitățile se pasează altora cu nonșalanță leneșă. Cum este călătoria în timp, în alte epoci? Uneori ai vrea sa  ș tii.   Nu mai oferi explicații care nu sunt de interesul nimănui, spune eul meu.. uneori. Nici opiniile din partea altora sa nu te intereseze. Nu știu, nu pot, nu "au timp" sau nu le pasă. Nu te întrista. Nu insista și nu le aminti pentru că într-o doară o să primești vreun semn plictisit, un răspuns minor pe măsura interesului și capacității lor. Întoarce-te spre tine însuți mai bine și amintește-ți cine ești. Evită să te încurci în mendrele teatrului de paradă îmbrăcat în “hainele noi ale impăratului” frumoase la suprafață al