Neurobiologia OCD

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare de anxietate pe tot parcursul vieții, caracterizată prin gânduri și acțiuni repetitive, afectează aproximativ 2-3% din populația S.U.A. de-a lungul vieții, deși prevalența sa poate fi mai mare din cauza raportării insuficiente și a diagnosticării insuficiente. Psihoterapia, medicamentele antidepresive sau ambele sunt de obicei prescrise pentru TOC, dar tratamentul disponibil este ineficient pentru o parte considerabilă de pacienți.

Noul indiciu despre mecanismele creierului din spatele TOC, o tulburare care este incomplet înțeleasă, a venit ca o surpriză pentru cercetători. Ei au căutat inițial să studieze modul în care neuronii interacționează cu celulele „ajutoare” în formă de stea, cunoscute sub numele de astrocite, despre care se știe că oferă suport și protecție neuronilor.

Cu toate acestea, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă rolul aparent pe care aceste celule complexe îl joacă în bolile psihiatrice și neurodegenerative.

Noile cercetări au dezvăluit un nou mecanism celular, care nu numai că implică neuronii ,ceva ce se știa deja. Extinderea cercetarii in acest domeniu ar putea acoperi mecanisme si celule suplimentare.

cercetările viitoare ar aprofunda modul în care interacțiunile dintre aceste celule afectează comportamentul.

Contribuțiile relative ale astrocitelor și neuronilor la tulburările cerebrale au fost mult timp discutate și mai recent evaluate prin ARN și spectrometrie de masă.

Descoperirile neașteptate ale acestui nou studiu au demonstrat valoarea urmăririi întrebărilor de biologie de bază pentru a ajuta la formarea de noi idei despre baza afecțiunilor mintale.

Referințe:

https://www.nature.com/articles/s41586-023-05927-7#Sec10

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30154505/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34616039/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale. Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp. Dacă timpurile voastre se sincronizează atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar. Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu? Atunci când sim ţi nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp. Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa î ncepi cu conceptualizarea rămasului pe loc şi a înaint ării şi implica ţii sau s ă r ă mai indiferent (la tine însuți )? Acestea sunt întrebările.

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

Like!