Treceți la conținutul principal

Neurobiologia OCD

 

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare de anxietate pe tot parcursul vieții, caracterizată prin gânduri și acțiuni repetitive, afectează aproximativ 2-3% din populația S.U.A. de-a lungul vieții, deși prevalența sa poate fi mai mare din cauza raportării insuficiente și a diagnosticării insuficiente. Psihoterapia, medicamentele antidepresive sau ambele sunt de obicei prescrise pentru TOC, dar tratamentul disponibil este ineficient pentru o parte considerabilă de pacienți.

Noul indiciu despre mecanismele creierului din spatele TOC, o tulburare care este incomplet înțeleasă, a venit ca o surpriză pentru cercetători. Ei au căutat inițial să studieze modul în care neuronii interacționează cu celulele „ajutoare” în formă de stea, cunoscute sub numele de astrocite, despre care se știe că oferă suport și protecție neuronilor.

Cu toate acestea, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă rolul aparent pe care aceste celule complexe îl joacă în bolile psihiatrice și neurodegenerative.

Noile cercetări au dezvăluit un nou mecanism celular, care nu numai că implică neuronii ,ceva ce se știa deja. Extinderea cercetarii in acest domeniu ar putea acoperi mecanisme si celule suplimentare.

cercetările viitoare ar aprofunda modul în care interacțiunile dintre aceste celule afectează comportamentul.

Contribuțiile relative ale astrocitelor și neuronilor la tulburările cerebrale au fost mult timp discutate și mai recent evaluate prin ARN și spectrometrie de masă.

Descoperirile neașteptate ale acestui nou studiu au demonstrat valoarea urmăririi întrebărilor de biologie de bază pentru a ajuta la formarea de noi idei despre baza afecțiunilor mintale.

Referințe:

https://www.nature.com/articles/s41586-023-05927-7#Sec10

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30154505/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34616039/



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu.  Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează aspectele estetice şi tehnice alemediilor create de om, dar afect...

Cum vezi? Astigmatismul miopic

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

Auto-terapia

  Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă un răspuns univoc.  Uneori există acuzații de pseudo-practică..  Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale, sau psihoterapia, se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsesc intervențiile auto-dirijate. Este acesta un factor care ar putea face ca autoterapia să fie ineficient ă . Nu chiar, dar s ă vedem. ceea ce numim autoterapie nu este sinonim sau un înlocuitor pentru psihoterapie. Cu toate acestea, ar putea fi o completare excelentă pentru sprijinul profesional. Tehnici/instr...