Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Mihaela · Clipo Ora 9 a.m. Ies din casă în căutarea de aer proaspăt şi trăiri minuscule, dar memorabile şi de ..nu mai ştiu ce. Am plecat într-o călătorie atipică. Ce a făcut-o atipică? Durata de o zi. N-am mai numit până acum călătorie o plecare de o zi. Conţinutul a ce a fost să fie, subiectiv desigur, s ridicat-o în rang. În esenţă, nimic deosebit. Câteva sălcii, clipocit de ape, urcat şi bineînţeles coborât pe nişte platforme de asfalt, flor ă  şi bărci inutilizabile momentan. Nu m-a impresionat negativ prea tare aparen ţ a dezolantă de tărâm părăsit a parcului aproape pustiu. Eu voiajam interior. Mi-am exersat abilitatea de a percepe/simţi, descoperi în experienţele simple, aproape comune calea regală pentru bucurie susţinută. Am facut-o şi aşa a fost. Mi-am schimbat perspectiva. Fondul sonor de clipocit de ape şi olfacţia saturată de alge şi m â l acvatic mi-au activat senzorialitatea în "conceptualizarea" acestei zile. ...

Ceea ce cultura noastră nu reușește, susține Van der Kolk, psihiatru și autor, este a integra  aspectul fizic cu infrastructura psihomoțională a experienței - un eșec care se exntinde de la metodele  clinice de tratare a traumelor la sistemul  educațional. (Acum mai bine de o jumătate de secol, Aldous Huxley a scris frumos despre nevoia unui sistem integrat de educație minte-corp. Învățământul, notează Van der Kolk, tinde să angajeze mai degrabă de capacitățile cognitive ale minții decât sistemul de angajament emoțional corporal , ceea ce înseamnă un model incomplet de experiență umană. „ În ciuda efectelor bine documentate ale furiei, fricii și anxietății asupra abilității de a raționa, multe programe educaționale continuă să ignore necesitatea de a angaja sistemul de siguranță al creierului înainte de a încerca să promoveze noi moduri de gândire. Ultimele lucruri care trebuie eliminate din programele școlare sunt cor, educație fizică,  și orice ...

Când vezi puncte colorate-n faţa ochilor, apoi o lumină mare, de fapt nu vezi nimic. Trupul ți se inundă cu căldură. După câteva minute, final.Te întrebi dacă o fi fost asta o experiență plenară cu controlul gândurilor intact, totuși și percepţia realităţii, la fel. Doar niște momente că rareori pe care le trăiești câteodată.

Sugestii despre cum  s ă  treci  prin situații aparent imposibile: Acceptă ceea ce este înaintea ta - nu mai lupta cu circumstanțele, oamenii sau cu tine însuţi. Renunță la a judeca și la verbul „trebuie”. Acum este ceea ce este și simți ceea ce simți. Nu există nimic inerent bun sau rău sau corect sau greșit cu privire la nimic deoarece aceste calități există în gândurile tale despre ceea ce se întâmplă - nu în ceea ce se întâmplă de fapt. Lărgeşte-ţi perspectiva- detaliile sunt importante, dar întregul la fel. Detaliile pot servi la a-ți alimenta furia, rănile și sentimentul de nedreptate. Recompune din detalii intregul. Fii gestaltist. Concentrează-te pe ține însuți - În orice situație, singurul lucru asupra căruia ai control ești tu. Întreba-te ce poţi face diferit pentru a merge mai departe și care sunt lecțiile posibile sau lucrurile bune care ar putea rezulta din schimbare. Pentru a obține rezultate diferite, trebuie să faci ceva diferi...

Există o mulțime de informații incorecte despre schizofrenie. O parte din aceasta este răspândită prin filme sau emisiuni TV. Uneori oamenii folosesc stereotipurile când vorbesc despre această boală mentală. Schizofrenia este o tulburare psihică  în care oamenii interpretează anormal realitatea. Ca simtome, schizofrenia poate duce la o combinație de halucinații, iluzii, gândire și comportament extrem de dezordonate care afectează funcționarea zilnică și pot fi dezadaptative. Persoanele cu schizofrenie necesită tratament pe tot parcursul vieții. Tratamentul precoce poate ajuta la administrarea simptomelor înainte de apariția complicațiilor grave și poate contribui la îmbunătățirea perspectivei vie ț ii pe termen lung. Mituri: Mitul nr. 1: înseamnă că aveți mai multe personalități. Aceasta este una dintre cele mai mari neînțelegeri legate de schizofrenie. Un sondaj a constatat că 64% dintre americani cred că starea implică o personalitate divizată, ceea ce înse...

Da, cititorule, acest post face parte din categoria autoreflexiv ă  din nou, cum ai mai citit aici, pe blog deci te-am avertizat. Util mai ales pentru neinteresaţi de asta. Nu fac destăinuiri profunde și nu divulg intimităţi, totuși. Nu este pagin ă  de jurnal. Am avut prea des senzația că mă aflu între 2 lumi în ultimele  luni: Adevăr și falsitate între care nu mai puteam discerne cu ușurința. Dacă adaug și ca ambele sunt relative, complic situația și mai mult. Nu delirez, ci mărturisesc că mi-ar fi plăcut să existe o persoană (sau orice) care să-mi clarifice acest tumult de necunoscut și false, prea grăbite decizii și concluzii din jurul meu. Se pare că veneratoarea necunoscutului și a incertitudinilor din trecut, adică eu, de curând a căutat opusul lor. Probabil că se întâmpla în viața oricui să apară și astfel de momente. Din nou, ca întotdeauna din cât îmi pot aminti, mi-am fost eu resursa interioară mult mai valoroasă decât ceilalți, deși aș fi avut ...

Precis nu o mai ții minte. De fapt, poate că niciodată n-a fost în memoria ta. Mai știi tu că îți amintea să-ți aminteşti de ea şi de ceea ce însemna ea atunci? Poate pentru asta s-au inventat telefoanele. Întrebarea cea mai bizar ă sau cea mai crunt ă dac ă  vrei,  este de ce ea te ţine minte? O capacitate hipermnezică a ei?  Hmm, ca mai toate întrebările de răscruce pe care fie refuzam să ni le adresăm, fie o facem prea târziu, nu găsim răspuns. Poate că răspunsul chiar nu exist ă  deci ar trebui inventat. Ea nu face asta. Ea nu se joacă de-a adevărurile. Sau poate că nici întrebarea n-ar trebui să existe, iar întâmplarea a fost doar un punct de echilibru sau dezechilibru în furtuna timpului. Adesea o aud murmurând ca vorbind cu sine. "Vraja a ceea ce se vede, a fizicului nu e vrajă adevărată. E vraja doar pentru necunoscători." Eu nu sunt ea în totalitate, dar îi simt şi aud gândurile, sunt de acord cu ea, uneori.