Da,
cititorule, acest post face parte din categoria autoreflexivă din
nou, cum ai mai citit aici, pe blog deci te-am avertizat. Util mai
ales pentru neinteresaţi de asta. Nu fac destăinuiri profunde și
nu divulg intimităţi, totuși. Nu este pagină de jurnal.
Am
avut prea des senzația că mă aflu între 2 lumi în ultimele luni: Adevăr și
falsitate între care nu mai puteam discerne cu ușurința. Dacă
adaug și ca ambele sunt relative, complic situația și mai mult. Nu
delirez, ci mărturisesc că mi-ar fi plăcut să existe o persoană
(sau orice) care să-mi clarifice acest tumult de necunoscut și
false, prea grăbite decizii și concluzii din jurul meu. Se pare că
veneratoarea necunoscutului și a incertitudinilor din trecut, adică
eu, de curând a căutat opusul lor. Probabil că se întâmpla în
viața oricui să apară și astfel de momente.
Din
nou, ca întotdeauna din cât îmi pot aminti, mi-am fost eu resursa
interioară mult mai valoroasă decât ceilalți, deși aș fi avut
„la îndemâna” persoane disponibile. Se pare că o
introvvertită mai mult (cum am fost)sau mai puțin (cum am
devenit)nu se dezminte niciodată.
Când majoritatea cauta soluții şi sfaturi înafară, prin "self-help" şi "how to" eu le caut şi, nu mă laud, le găsesc în interior.
Referitor la limite, cred că cele mai invincibile limite sunt cele pe care ți le pui tu însuți. M-am confruntat de data aceasta cu limite impuse dinafara pe care a trebuit să le integrez și să încerc să le armonizez cu ce se întâmpla în interiorul meu. După ce am străbătut perioade de disonanţă cognitivă și restructurare apropriilor limite, am ajuns într-un punct rezonabil de acceptare, și nu din spirit revoluționar și opoziţionist , ci din neîncrederea în sensul acelor regili, în prealabil documentata riguros.
Chiar am resimţit un oarecare disconfort auzind lamentaţiile mascate în intenţii de comunicare ale celor din jur. Toți au vrut să ajute brusc fie prin materiale scrise și repetitive, fie prin „întâlniri” prin interfaţa monitorului, desigur. O abundenţă de altruism și bune intenţii ne-a invadat și m-a invadat.M-am simțit puțin egoistă Am crezut și cred nu înțeleg ceva fundamental din acest puzzle din care mai lipsesc cu siguranța încă multe piese.
Am ajuns să-mi fie dor de lucruri de care n-aş ficrezut c-o să-mi fie dor dacă-mi vor lipsi. Acesta nu va fi sfârşitul lumii cu siguranţă!
În războiul ăsta rece, fiecare are de contribuit cu partea lui. Să-ncepem să reconstruim prezentul şi viitorul de la prima schelă.
Etc.
Când majoritatea cauta soluții şi sfaturi înafară, prin "self-help" şi "how to" eu le caut şi, nu mă laud, le găsesc în interior.
Referitor la limite, cred că cele mai invincibile limite sunt cele pe care ți le pui tu însuți. M-am confruntat de data aceasta cu limite impuse dinafara pe care a trebuit să le integrez și să încerc să le armonizez cu ce se întâmpla în interiorul meu. După ce am străbătut perioade de disonanţă cognitivă și restructurare apropriilor limite, am ajuns într-un punct rezonabil de acceptare, și nu din spirit revoluționar și opoziţionist , ci din neîncrederea în sensul acelor regili, în prealabil documentata riguros.
Chiar am resimţit un oarecare disconfort auzind lamentaţiile mascate în intenţii de comunicare ale celor din jur. Toți au vrut să ajute brusc fie prin materiale scrise și repetitive, fie prin „întâlniri” prin interfaţa monitorului, desigur. O abundenţă de altruism și bune intenţii ne-a invadat și m-a invadat.M-am simțit puțin egoistă Am crezut și cred nu înțeleg ceva fundamental din acest puzzle din care mai lipsesc cu siguranța încă multe piese.
Am ajuns să-mi fie dor de lucruri de care n-aş ficrezut c-o să-mi fie dor dacă-mi vor lipsi. Acesta nu va fi sfârşitul lumii cu siguranţă!
În războiul ăsta rece, fiecare are de contribuit cu partea lui. Să-ncepem să reconstruim prezentul şi viitorul de la prima schelă.
Etc.