Un fragment din ce am aflat/ mi-am confirmat în ultimele luni

Da, cititorule, acest post face parte din categoria autoreflexivă din nou, cum ai mai citit aici, pe blog deci te-am avertizat. Util mai ales pentru neinteresaţi de asta. Nu fac destăinuiri profunde și nu divulg intimităţi, totuși. Nu este pagină de jurnal.

Am avut prea des senzația că mă aflu între 2 lumi în ultimele  luni: Adevăr și falsitate între care nu mai puteam discerne cu ușurința. Dacă adaug și ca ambele sunt relative, complic situația și mai mult. Nu delirez, ci mărturisesc că mi-ar fi plăcut să existe o persoană (sau orice) care să-mi clarifice acest tumult de necunoscut și false, prea grăbite decizii și concluzii din jurul meu. Se pare că veneratoarea necunoscutului și a incertitudinilor din trecut, adică eu, de curând a căutat opusul lor. Probabil că se întâmpla în viața oricui să apară și astfel de momente.

Din nou, ca întotdeauna din cât îmi pot aminti, mi-am fost eu resursa interioară mult mai valoroasă decât ceilalți, deși aș fi avut „la îndemâna” persoane disponibile. Se pare că o introvvertită mai mult (cum am fost)sau mai puțin (cum am devenit)nu se dezminte niciodată. 
Când majoritatea cauta soluții şi sfaturi înafară, prin "self-help" şi "how to" eu le caut şi, nu mă laud, le găsesc  în interior. 

Referitor la limite, cred că cele mai invincibile limite sunt cele pe care ți le pui tu însuți. M-am confruntat de data aceasta cu limite impuse dinafara pe care a trebuit să le integrez și să încerc să le armonizez cu ce se întâmpla în interiorul meu. După ce am străbătut perioade de disonanţă cognitivă și restructurare apropriilor limite, am ajuns într-un punct rezonabil de acceptare, și nu din spirit revoluționar și opoziţionist , ci din neîncrederea în sensul acelor regili, în prealabil documentata riguros.



Chiar am resimţit un oarecare disconfort  auzind lamentaţiile mascate în intenţii de comunicare ale celor din jur. Toți au vrut să ajute brusc fie prin materiale scrise și repetitive, fie prin „întâlniri” prin interfaţa monitorului, desigur. O abundenţă de altruism și bune intenţii ne-a invadat și m-a invadat.M-am simțit puțin egoistă Am crezut și cred nu înțeleg ceva fundamental din acest puzzle din care mai lipsesc cu siguranța încă  multe piese. 

Am ajuns să-mi fie dor de lucruri de care n-aş ficrezut c-o să-mi fie dor dacă-mi vor lipsi. Acesta nu va fi sfârşitul lumii cu siguranţă!

În războiul ăsta rece, fiecare are de contribuit cu partea lui. Să-ncepem să reconstruim prezentul şi viitorul de la prima schelă.

Etc.