Treceți la conținutul principal

Like!

Schizofrenia:Mit și Adevăr




Există o mulțime de informații incorecte despre schizofrenie. O parte din aceasta este răspândită prin filme sau emisiuni TV. Uneori oamenii folosesc stereotipurile când vorbesc despre această boală mentală.

Schizofrenia este o tulburare psihică  în care oamenii interpretează anormal realitatea. Ca simtome, schizofrenia poate duce la o combinație de halucinații, iluzii, gândire și comportament extrem de dezordonate care afectează funcționarea zilnică și pot fi dezadaptative.


Persoanele cu schizofrenie necesită tratament pe tot parcursul vieții. Tratamentul precoce poate ajuta la administrarea simptomelor înainte de apariția complicațiilor grave și poate contribui la îmbunătățirea perspectivei vieții pe termen lung.

Mituri:

Mitul nr. 1: înseamnă că aveți mai multe personalități.

Aceasta este una dintre cele mai mari neînțelegeri legate de schizofrenie. Un sondaj a constatat că 64% dintre americani cred că starea implică o personalitate divizată, ceea ce înseamnă că cineva acționează ca și cum ar fi două persoane separate.

O persoană cu schizofrenie nu are două personalități diferite. În schimb, are idei false sau a pierdut legătura cu realitatea. Tulburarea de personalitate multiplă nu se asociază cu schizofrenia.

Mitul nr. 2: Majoritatea persoanelor cu schizofrenie sunt violente sau periculoase.

În filme și emisiuni TV, cine este criminalul nebun ? Adesea este personajul cu această condiție. Nu este cazul în viața reală.

Chiar dacă persoanele cu schizofrenie pot acționa imprevizibil uneori, majoritatea nu sunt violente, mai ales dacă sunt tratate.

Atunci când persoanele cu această tulburare a creierului comit acte violente, de obicei au o altă afecțiune, cum ar fi problemele de conduită din copilărie sau abuzul de substanțe.

Mitul nr. 3: Parenting-ul negativ este cauza.
Mamele, în special, adesea sunt învinovățite.

Schizofrenia este însă o boală psihică. Are multe cauze, inclusiv genetice, traumatice și abuz de droguri. Greșelile pe care le-ai făcut ca părinte nu îi vor oferi copilului această condiție.

Mitul nr. 4: Dacă părintele tău are schizofrenie, îl va avea și copilul său.

Genele joacă un rol. Dar doar pentru că unul dintre părinții tăi are această boală mentală nu înseamnă că ești destinat să o faci. Dacă un părinte are schizofrenie, riscul dumneavoastră de a obține afecțiunea este de aproximativ 10%. Dacă sunt mai mulți membri ai familiei vă crește riscul.

Mitul nr. 5: Persoanele cu schizofrenie nu sunt inteligente.

Unele studii au descoperit că persoanele cu schizofrenie au mai multe probleme în testarea abilităților mentale, cum ar fi atenția, învățarea și memoria. Dar asta nu înseamnă că nu sunt inteligenți.

Mulți oameni creativi și inteligenți de-a lungul istoriei au avut schizofrenie, cum ar fi dansatorul de balet rus Vaslav Nijinsky și matematicianul John Nash care acâștigat Premiul Nobel. Oamenii de știință analizează chiar și legături între gene care pot fi asociate atât cu psihoză, cât și cu creativitatea.

Mitul nr. 6: Dacă aischizofrenie, locul tău este într-un spital mintal.
A fost o perioadă în care persoanele cu boli mintale erau trimise la azil sau chiar la închisori. Însă acum, când experții știu mai multe despre această boală, mai puțini oameni trebuie să fie plasați în unități de sănătate mintală pe termen lung. Majoritatea persoanelor cu schizofrenie trăiesc cu familia sau în locuințe de sprijin din comunitate.

Mitul nr. 7: Nu poți obţine un loc de muncă.
Cu un tratament adecvat, multe persoane pot găsi o poziție care să se potrivească abilităților acestora.

Mitul nr. 8: Schizofrenia îi face pe oameni leneși.
Boala poate face mai dificila îndeplinirea nevoilor zilnice, de rutina cum ar fi îmbrăcarea. Aceasta nu înseamnă că sunt „leneși”. Au nevoie doar de ajutor în rutina lor zilnică.






Comentarii

  1. thanks for this great information the blog is good to read we need more information from you related to this and let me also share some information which is related to this blog
    OCD treatment in Chennai
    Adult ADHD treatment
    Insomnia treatment

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.