Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Am călătorit mai mult mental decât fizic prin vârtejul timpilor. M-am agăţat de prezent ca să nu mă lase să alunec prea adânc şi pentru prea mult timp în trecut, nici măcar cel apropiat. Să îmi fie siguranţă dacă am să cad pe-acolo printr-o baltă sau dacă voi fi trasa ca-n filmele cu fantome. Sau daca o să mă orbească şi ademenească vreun far luminiscent, vreo himeră prin trecut. În călătoria asta de, un într-un singur moment, persoană. M-am desprins, nu fără  părere de rău  şi am mers mai departe. Am cântărit lumina în toate fazele ei  şi sensurile ei. Am numărat-o în lumeni, i-am simţit consistenţa şi mi-am trecut-o prin celulele pielii. În general, ne-am înţeles bine.  M-am reimprietenit cu umbra.  Cred cam luat cu mine exact cât am avut nevoie din ambele.Am respirat printre flori, frunze şi pereţi .

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Cunoaștem cu toții basmele propriei copilării în care ne scăldam mintal și emoțional în speranțe și iluziile unui final mereu fericit că parcă te și plictiseai de la atâta fericire primită mereu la final..  Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru ceea ce începe prost și se termină bine, puterea imaginaţiei și a cuvintelor, și nesperat (adică din nou).... despre rezilienţă, dar fără teoretizări. Când cu o seara-noapte înainte i se întoarce stomacul pe dos , îşi imaginează un pic traseul de  a doua zi până  la urgenţe. Ce să-i faci? Aşa-s oamenii când se joca prin predicţiile de-a viitorul şi se vor realişti aşteptându-se la cea mai verosimilă variantă.. Dar noaptea este magică, mai exact miezul nopţii. Ca în basme parcă, în locul calestei fermecate şi a prinţului din poveşti primeşte cea mai dulce realitate, anume starea de bine, adică înlocuirea coşmarului visceral cu o viziune şi promisiune cât se poate de realistă şi lipsită de magie şi farmec a viitorului prin însuşi preze

De-a lungul experienței mele cu psihometria, statistica, a cercetărilor realizate și alte „ciudăţenii” din acestea de-a lungul unor ani de studiu şi-n lucrul meu din prezent, m-am întâlnit la un nivel mai elaborat sau mai puțin elaborat cu necesitatea acută aproape transformată în reflex de a ,mă întreba și a revizui.  Ce anume? Pentru a nu intra în detalii obositoare care poate te-ar îndepărta definitiv cititorule, care totuși ai ajuns la acest rând (bravo, cititorule!), mă refer la exact despre ce vor fi următoarele rânduri.  Citind literatura ştiinţifică, apare întrebarea cum selectezi ceea ce citești și consideri valoros? Ei bine, cât de mare este eşantionul (numărul unităţilor investigate, de ex., numărul elevilor dintr-o clasă) cercetării? Un studiu se consider ă  cu atât mai prețios pentru perspectiva extrapolării concluziilor cercetarii cu cât eşantionul este mai mare. Dar chiar oricât de mare? Ei, nu chiar. Atenție! Acesta nu este un curs de statistici, prelucrare și int

În ultima vreme exersez să nu mă ataşez, chiar să resping totul cu excepţia oamenilor cei mai de calitate, a experienţelor şi valorilor cele mai importante pentru mine. Astfel, în  grupul meu de amici selectaţi rezonăm aproape1 la 1. Aici nu-şi  au locul false "politeţuri", obligaţii sau datorii obligate. Fără false credinţe că ni se cuvine totul sau că suntem centrul tuturor problemelor din univers, fără "promisiuni" de reciprocitare, doar cu "promisiunea" de a fi prezent (ă).  Am dobândit curiozitatea şi bucuria de a privi lumea chiar în "găurile negre" ale ei. "Promisiunile" de reciprocitate nu-si au locul aici.Certitudinile sunt arbitrare şi iluzorii. Asum asta, care-i libertatea mea.

Când s-a născut, avea deja 100 de ani și era cea mai înțeleaptă fiin ţă   în via ţă , oricat de stranie şi neverosimilă ar părea această întâmplare. Ce  lume ciudată! Vă spun că-i adevărat. . Ea vedea și asculta ce nu se vedea, dar exista și ce nu se auzea, dar era audibil. Și a tot crescut și a tot crescut. Acum crede ca va fi eternă, ce să se mai facă?Să alunece şi să se târască timpul prin ea până la infinit?

Cr Credeți sau nu, obiceiurile noastre alimentare par a fiinfluențate de stilul de muzică din fundal, arată cercetarea. Când masa (ți-)este servită probabil că ultimul lucru la care te gândeşti  este ce muzica ai iPod sau în mediul în care iei masa și la ce volum o asculți. Poate ar trebui. Credeți că aveți tendinţa să  mâncați mai sănătos când volumul muzicii este mai ridicat sau viceversa.? Cercetătorii de la Universitatea din Florida de Sud, Tampa, au făcut mai multe experimente pentru a afla. https://www.medicalne În studiu, cercetătorii au examinat efectele volumului muzicii ambientale asupra alegerilor dintre alimentele sănătoase și nesănătoase. Resursre: https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 wstoday.com/articles/321922.php?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=weekly-us