Doamnelor și domnilor vs. tu

Încercând să mă documentez pentru acest articol ca de obicei, am căutat referinţe în limba engleză dar ce crezi? Nu am găsit dintr-un simplu motiv:’you”=”tu/voi/dumneavoastră”, acoperind și plurarul și politeţea. Merg către resurse de lingvistică națională dar nici acestea nu prea există până la a lipsi cu desăvârşire, cu excepția unor adnotări mai degrabă anecdotice.

Deci îmi permit să fiu maximal subiectivă și destul de nedocumentată de data aceasta. Îmi pun mai întâi o întrebare.. retorică..de fapt poți să răspunzi și tu la ea. Cum se face că  , „dumneavoastră”, un cuvant  aproape exclusiv românesc a ajuns cumva la rang de veneraţie în discursul social?

Să fie expresia unei instalări în aparenţe? ?Cu toții dimpreună cu Dex-ul asociem adresarea cu dumneavoastră cu respecrul și politeţea. Așa să fie? Ar putea fi și o neclaritate a cum ne situăm faţă de acea persoană ca parte din expertienţa proprie de viaţă, care sunt granițele și limitele relaţionării? Din perspectiva mea, se poate. Poate o dorință de a păstra distanța faţă de acea persoană? Marturiseac (pentru că tot spuneam că este un articol în mare parte subiectiv deci bazat pe experiența personală) că am avut profesori valoroși care ne-au invitat pe noi, studenții,să ne adresăm la „per tu”. Crezi că semnul autorității este necesar să reclame formule clişeu, „scorţoase” pentru a-şi dovedi respectul sau comportamentul este cel care  să genereze comportamente armonioase în oglindă în jur ar fi suficient?