Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Din experienţa mundană de până acum, nu prea multă, recunosc, am ajuns la o concluzie nedefinitivă. Există 2 categorii de oameni (să-mi fie scuzată simplificarea):  oamenii care vorbesc din şi în citate sau cărţi  şi cei care vorbesc după citate, după ce au introiectat oarecum informaţia sau au uitat citatul, sau nu vor  să fie acuzaţi de plagiat, nerostind ori uitand numele autorului, tot cam acelaşi lucru fiind.. Unde sunt ei în ceea ce susţin, care-i opinia lor ? Cum formulezi cu propriile gânduri şi cuvinte mesajul? Ce adaugi sau elimini? Eu nu aparţin niciunei astfel de categorii. Eu vorbesc din mine şi după mine şi încerc să gândesc cu mintea mea nerefuzând lectura, desigur.  Nu mă exprim din şi nici prin citate  şi nici nu recomand, poate doar pentru exersarea memoriei.. ! Din nou, să-mi fie scuzată aroganţa supremă poate şi prin lipsa declarată de modele pe care să le consider semnificative, cu excepţia...

Pentru cine scrii   atunci când scrii (orice contează   pentru tine)? Pentru tine sau pentru ceilalţi? Îmi imaginez deja că   ai putea răspunde că   pentru mine   şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat care-mi închipui că   doreşti să   te arăţi a fi   şi chiar să   fii sau poate chiar eşti. Este posibil să   scrii pentru   a te exprima , pentru   a fi chiar o inspiraţie pentru ceilalţi   cum au fost alţii pentru tine. Însă   observi că   nu toţi receptează   ceea ce oferi,   ceea ce eşti   în ultimă   instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Ce faci în acest moment (de cotitură?)? Modifici ceea ce   şi cum exprimi astfel încât să   fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să   aparţii sau   iluzoriu   toată   lumea. Este asta o solu ţie? Poate ţi-ai dat seama deja că.. nu este. A scrie pen...

Prin acest post nu inten ț ionez să te chestionez (cum ar sugera titlul), să te trag la răspundere sau responsabilizez, numai tu ai putea face asta dacă crezi că este cazul. Inspira ț ia de aici a survenit dintr-un fapt pe cât de banal pe atât de rar.. în cazul meu. Azi-noapte am dormit 4-5 ore cu întreruperi din motive neprevăzute, inevitabile ș i obiective. A ș spune 5 ore dacă a ș fi optimistă , ceea ce nu este cazul, 4 dacă a ș fi pesimistă , ceea ce din nou nu este cazul. Deci să spunem 4.5, varianta realistă. De fapt, cine a mai măsurat cu exactitate timpul nedormit când am visat tot ce n-a ș fi vrut să visez în somnul REM? În plus, probabil că am fost ș i încă sunt sub efectul deprivarii de somn, nu al somnului îndelungat. Adică? Un studiu longitudinal a arătat că durata prelungită a somnului (mai mult de 9 ore pe noapte) poate fi un indicator al neurodegenerării timpurii   ș i, prin urmare, un instrument clinic util pentru a identifica persoanele c...

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...

Textul acesta este departe de a fi unul autobiografic exclusiv deci nu este doar despre mine, ci despre  ș i pentru cei care s-ar proiecta aici. Am s ă încerc s ă -mi rezum anul..grea încercare, șt iu. Am fotografiat (aproape) tot ce am g ă sit ș i am c ă utat..sau nu am c ă utat (mai pu ț in). Spontaneitatea este ceva firesc, admirabil ș i benefic, dar care personal mi se intampl ă rar. Astfel, am încercat s ă opresc infinitezimal timpul în loc. Bineîn ț eles c ă timpul ș i-a p ă strat identitatea intact ă , aceea de iluzie.  Deci nu mi-a ie ș it ce-mi propusesem cu timpul decât la un nivel iluzoriu, chiar infinitezimal ă fiind oprirea, dar voi continua.... s ă fotografiez.Voi l ă sa libertate timpului s ă continue s ă fac ă ce ș tie mai bine, adic ă s ă treac ă .  Am încercat s ă deprind a juca mai bine jocurile sociale , dar teatrul m-a surprins în postura de actor mai pu ț in talentat. S ă mai exersez sau.... eu ș tiu ?  A...

Cea mai frumoas ă  perioad ă  a anului? Am v ă zut sute de oameni alergând ca pe câmpurile de lupt ă spre casele de marcat ale hypermarket-urilor. Ca ş i cum  de asta ar depinde via ţ a lor, poate doar via ţ a lor social ă , dar nici m ă car. Unii priveau fascina ţ i în gr ă mezile cu bomboane, pr ă jituri, dulciuri ş i b ă uturi. Cu ş i mai mare fascina ţ ie umpleau pungile, parc ă înfrigura ţ i s ă   reg ă seasc ă timpul pierdut pentru a cump ă ra si a recupera totul . Recunosc c ă am intrat ş i eu numai pu ţ in în jocul acesta bezmetic de-a goana, dar din cu totul alte motive sau cel pu ţ in asta cred. Oricum ar fi, m-am oprit la timp.... ca s ă scriu aceste rânduri. Dac ă ar fi s ă cred într-o campanie de s ă rb ă tori, ar fi una care ar suna chiar a ş a: “Cump ă r ă ” ce pre ţ ui e şti   ş i d ă ruie şte  acelea ş i “lucruri”! Tot despre Mo ş  Cr ă ciun am scris  ş i   aici   (mi-am p ă strat apro...