Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Dacă aici am scris despre umorul şi creierul sănătos  şi  invitam la anticiparea continutului acestui articol , acum este despre umor şi tulburări ale creierului. Diverse tulburări ale creierului au fost legate de afectarea înţelegerii sau aprecierii umorului. În afară de relevanţa lor clinică , aceste perturbări pot (ca şi în cazul altor funcţii neuropsihologice complexe) dezvălui substraturi critice care stau la baza creierului. Astfel că interesul a existat demult, realizându-se cercetări timpurii în neurologia umorului care se bazează pe o distincţie anatomică  între emisferele cerebrale dreapta şi stânga. Leziuni care implică emisfera non-dominantă (în special cortexul frontal şi lobul temporal anterior ) de multe ori afectează aprecierea umorului .  Amuzamentul disociază de înţelegerea glumelor , reflectând probabil un deficit mai general în corelarea cognitivă cu cea emoţională adecvată răspunsurilor . Unii pacienţi cu leziuni în emisfera dreapta găsesc

Acolo bucuria se atârn ă pe sârm ă , e aromat ă ş i o zboar ă vântul. Insomnii acute se întâmpl ă odat ă cu strig ă te disperate de p ă s ă ri prinse în metri p ă tra ţ i lâng ă ziduri rezonante. Se substituie  activit ăţ ii ş i afectivit ăţ ii oamenilor. Apoi o mare bucurie se prefigureaz ă prin anticiparea festinului bahic. Acolo, sunt acelea ş i fiin ţ e ş i totu ş i altele. În cârciumi paralele se poart ă lupta dintre om ş i animal. Substitu ţ ia se întâmpl ă curând. Apoi gugu ş tiucii sunt în competi ţ ie cu oamenii: cine strig ă mai tare  ş i mai des ? R ă spunsul este previzibil ş i amar. Be ţ ie peste tot ş i toate. R ă s ă ritul e acum, de Pa ş ti.

Cum reacţionăm în faţa situaţiilor adverse sau cel puţin neplăcute ? Cu ce frecvenţ ă •        “nu se poate” •        “e imposibil” •        “nu cred” au fost replicile monolog din minte ? sau replicile din dialogul cu altcineva în cazul în care situaţia nu a fost considerată mult prea intimă pentru a fi dezvăluită, discutată cu altcineva decât cu propriul eu. Primul pas pentru schimbarea situaţiei este  acceptarea . Ce înseamnă acceptare ? Pe scurt (puţin mai pe larg, aici ), conştientizarea faptului că “e acolo”. Cine ? (poate deja adresez întrebări intuitive deci inutile) Ea, situaţia cu ansamblul ei de emoţii, circumstanţe, persoane. Apoi întrebarea “ce fac acum ?” Din acest moment apar şi posibilele răspunsuri: schimb situaţia, reacţia, stau/ fug, mă gândesc la altceva etc. Dar totuşi, cum ? Prin acordarea de timp pentru a afla ce este de fapt acolo, ce se întâmplă, de exemplu. Apoi continuarea este mult prea individualizată, la fel cum sunt s

To ţ i oamenii percep umorul si se amuz ă ? Evident, nu. De ce? Ce se întâmplă în creier atunci când percepi o glumă ? O percepi ? Dar când o înţelegi ? Dar când îţi pare amuzantă ? Care sunt condiţiile neurologice pentru asta ? S-au realizat studii imagistice funcţionale în creierul sănătos, folosind stimuli diverşi: ·         desene animate nesubtitrate ·         benzi desenate ·         videoclipuri de comedie etc. S-a urmărit distribuţia reţelelor corticale şi subcorticale în procesarea percepţiei şi înţelegerii umorului din punct de vedere -          cognitiv -          social -          afectiv al răspunsului creierului. Rezultatele au arătat că joncţiunea temporo-parietală este implicată în analiza cognitivă a stimulilor potenţial umoristici . Acest lucru este în concordanţă cu un rol propus pentru această regiune pentru procesarea informaţiei relevante social în cazul umorului care se bazează pe încălcarea normelor fizice sau sociale .

I s-a provocat o dulce stare regresiv ă . Nu dintr-acelea în care intri  ş i din care nu mai (vrei s ă ) ie ş i. Aceasta a fost din cele în care se repar ă ce ( ş i dac ă) era de reparat ş i din care ie ş i ca ş i cum nici n-ai fi intrat.

Mi s-a spus adesea c ă pentru mine lucrurile minore sunt importante. Ridic la rang superior ceea ce este banal sau prea rar. C a cineva care nu ignor ă p ă rerea altcuiva, am început s ă -mi pun întreb ă ri. Deci M ă întreb dac ă nu este asamanator cu cazul activit ăţ ilor rutiniere, repetitive, pe care ajungi s ă le exerci ţ i din .. obi ş nuin ţă .  Devin minore, banale, î ţ i intr ă în automatism, îns ă te transform ă , te modeleaz ă în timp, ş i tu nici nu mai ş tii ce ş i nici cum ai devenit persoana de acum. Mai savurezi apa dintr-un pahar, printre alte banalit ă ţ i, chiar considerând- o inodor ă , incolor ă ş i .. insipid ă ? Gânde ş ti acum diferit fa ţă de cum ai f ă cut-o data trecut ă în raport cu acela ş i eveniment sau unul foarte asem ă n ă tor pe care.... se pare c ă -l g ă se ş ti identic în virtutea bias-ului cognitiv, de exemplu ? Mergi la un examen  s au  l a un interviu  sau  întâlne ş ti o persoan ă nou ă foarte agre

În ultima săptămână am trăit într-o nebuloasă . Realitatea s-a transformat într-un morfism la graniţa delirului colectiv. În ultima săptămâna am devenit mai toţi nişte …. nebuni frumoşi . Nebuni frumoşi cu riscurile de rigoare. Care riscuri ? Mă întreb şi eu acum, fără luciditatea completă încă dobândită. Poate mi-o voi recupera pe măsură scrierii acestui text. Să nu te întrebi dacă îmi doresc să se-ntâmple aşa ! Poveşti fabuloase, personaje cu interiorul întors pe faţă parcă. Toţi manifestează, exprimă, inventează. Biblioteca s-a mobilizat şi s-a mutat în stradă. Circulă odată cu oamenii, cu mesajele lor. Motivele s-au înmulţit, au devenit altele, s-au rafinat pe măsură ce şirul evenimenţial a defilat cu noi şi noi informaţii. Am imersat cu toţii, mai mult sau mai puţin conştient într-un fel de “folie a deux”, cu precizarea că nebunia a fost şi e a multora. Fiecare a avut o nebunie proprie care este greu de susţinut că nu a fost şi a celorlalţi în aces