Cu
ce frecvenţ ă
• “nu se poate”
• “e imposibil”
• “nu cred”
au
fost replicile monolog din minte ? sau replicile din dialogul cu altcineva în
cazul în care situaţia nu a fost considerată mult prea intimă pentru a fi
dezvăluită, discutată cu altcineva decât cu propriul eu.
Primul
pas pentru schimbarea situaţiei este acceptarea.
Ce
înseamnă acceptare ? Pe scurt (puţin mai pe larg, aici), conştientizarea
faptului că “e acolo”. Cine ? (poate deja adresez întrebări intuitive
deci inutile)
Ea,
situaţia cu ansamblul ei de emoţii, circumstanţe, persoane.
Apoi
întrebarea “ce fac acum ?”
Din
acest moment apar şi posibilele răspunsuri: schimb situaţia, reacţia, stau/
fug, mă gândesc la altceva etc.
Dar
totuşi, cum ?
Prin
acordarea de timp pentru a afla ce este de fapt acolo, ce se întâmplă, de exemplu.
Apoi
continuarea este mult prea individualizată, la fel cum sunt situaţiile
însele.
Mai mult, aici.
Un exemplu:
Mai mult, aici.
Un exemplu:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!