Treceți la conținutul principal

Creierul şi umorul 1


Toţi oamenii percep umorul si se amuză?
Evident, nu. De ce?
Ce se întâmplă în creier atunci când percepi o glumă ?
O percepi ? Dar când o înţelegi ?
Dar când îţi pare amuzantă ?

Care sunt condiţiile neurologice pentru asta ?

S-au realizat studii imagistice funcţionale în creierul sănătos, folosind stimuli diverşi:
·        desene animate nesubtitrate
·        benzi desenate
·        videoclipuri de comedie etc.

S-a urmărit distribuţia reţelelor corticale şi subcorticale în procesarea percepţiei şi înţelegerii umorului din punct de vedere
-         cognitiv
-         social
-         afectiv
al răspunsului creierului.

Rezultatele au arătat că joncţiunea temporo-parietală este implicată în analiza cognitivă a stimulilor potenţial umoristici. Acest lucru este în concordanţă cu un rol propus pentru această regiune pentru procesarea informaţiei relevante social în cazul umorului care se bazează pe încălcarea normelor fizice sau sociale.

Regiuni ale creierului mai extinse, precum
-         cortexul temporal posterior, frontal inferior şi premotor
-         structurile limbice
-         structurile subcorticale (talamus şi cerebel )
sunt implicate în detectarea şi aprecierea incongruenţei care însoţesc emoţiile de surpriză şi încântare.

În timp ce aceste procese sunt în general strâns legate între ele şi dificil de separat totuşi, intenţia umoristică poate fi recunoscută chiar şi atunci când aceasta nu provoacă amuzament.
Gradul de amuzament a fost corelat cu activarea în regiunile creierului asociate cu recompensa (prefrontal ventral, cingular anterior, cortexul temporal superior şi medial şi cu reţelele limbice şi dopaminergice).

Există unele dovezi pentru reţelele neuronale care corelează separat şi diferit pentru  tipurile de umor diferite.

Jocurile de cuvinte implică componente ale unei reţele de prelucrare fonologică, inclusiv partea stânga din girusul frontal inferior,  în timp ce glumele semantice implică regiuni ale lobului temporal posterior, care sunt implicate în integrarea semantică.

Desenele animate picturale activează zone din creier care mediază imageria vizuală. 

Desenele animate care necesită inferenta asupra stărilor mentale activează în special regiuni ale creierului implicate în mentalizare sau ”teoria minţii” (abilitatea de a atribui stari mentale siesi si celorlalti si a intelege ca ceilalti au stari mentale si perspective diferite de cele proprii).

Procesul de rezoluţie a incongruenţei asociat cu detectarea sarcasmului activează reţelele din creier implicate în procesarea limbajului şi în mentalizare .

Ce rol practic are cunoaşterea acestor informaţii ?

Într-un articol viitor (poate deja intuieşti).

Referinţe:

Moran JM, Wig GS, Adams RB, Jr., Janata P, Kelley WM. Neural correlates of humor detection and appreciation. Neuroimage 2004;21:1055-60.

Samson AC, Zysset S, Huber O. Cognitive humor processing: different logical mechanisms in nonverbal cartoons–an fMRI study. Soc Neurosci 2008;3:125-40.

Schurz M, Aichhorn M, Martin A, Perner J. Common brain areas engaged in false belief reasoning and visual perspective taking: a meta-analysis of functional brain imaging studies. Front Hum Neurosci 2013;7:712.

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva unui an mixt

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

Dizabilități motorii în SM

  Scleroza multiplă este o afecțiune neuroinflamatorie a SNC asociată cu pierderi neuroaxonale ireversibile semnificative, ducând la dizabilitate permanentă. Prin urmare, există o nevoie urgentă de markeri in vivo ai pierderii axonale pentru utilizare în monitorizarea pacienților sau ca puncte finale pentru studiile clinice cu agenți neuroprotectori. Ce sunt "markerii in vivo"? Markerii in vivo sunt indicatori biologici sau semnale măsurabile (cum ar fi proteinele, genele sau semnalele imagistice) care dezvăluie procese normale sau anormale, stări de boală, răspunsuri la tratament sau activități celulare în cadrul unui organism viu, permițând monitorizarea neinvazivă a stării de sănătate, a progresiei bolii (cancer, inflamație) sau a efectelor medicamentelor în timp, utilizând tehnici de la analize de sânge (biomarkeri precum MPO) la imagistică avansată (PET, RMN) și raportori genetici. Probleme de mișcare în scleroza multipl ă SM poate cauza probleme de mișcare, echilibru și...

Mitologia vindecătorului suferind

  Inspiratia pentru acest articol  a fost cartea " Vindecătorul rănit :  Povești de viață, mit și realitate" de  Rhona M. Fear  ,  o carte structurată pe bazele unei cercetări calitative a autoarei căreia nu-i  voi face o recenzie.  Am decis să caut personal despre acest subiect și rezultatele se află în acest articol  care  î mi confirm ă  opinia despre acest subiect. Mitul vindecătorului rănit, popularizat de Carl Jung , provine din mitul grecesc al lui Chiron , un centaur nemuritor care, în ciuda faptului că a fost otrăvit de o rană incurabilă, și-a folosit imensele cunoștințe despre medicină și suferință pentru a deveni un vindecător legendar pentru alțîi, întruchipând ideea că durerea personală poate deveni o sursă de empatie profundă și putere vindecătoare pentru cei care au suferit. Acest arhetip descrie indivizi cum ar fi medici, terapeuți sau mentori ale căror răni profunde, traume sau boli...