Creierul şi umorul 1

Toţi oamenii percep umorul si se amuză?
Evident, nu. De ce?
Ce se întâmplă în creier atunci când percepi o glumă ?

O percepi ? Dar când o înţelegi ?

Dar când îţi pare amuzantă ?

Care sunt condiţiile neurologice pentru asta ?

S-au realizat studii imagistice funcţionale în creierul sănătos, folosind stimuli diverşi:

·        desene animate nesubtitrate

·        benzi desenate

·        videoclipuri de comedie etc.

S-a urmărit distribuţia reţelelor corticale şi subcorticale în procesarea percepţiei şi înţelegerii umorului din punct de vedere

-         cognitiv

-         social

-         afectiv

al răspunsului creierului.

Rezultatele au arătat că joncţiunea temporo-parietală este implicată în analiza cognitivă a stimulilor potenţial umoristici. Acest lucru este în concordanţă cu un rol propus pentru această regiune pentru procesarea informaţiei relevante social în cazul umorului care se bazează pe încălcarea normelor fizice sau sociale.

Regiuni ale creierului mai extinse, precum

-         cortexul temporal posterior, frontal inferior şi premotor

-         structurile limbice

-         structurile subcorticale (talamus şi cerebel )

sunt implicate în detectarea şi aprecierea incongruenţei care însoţesc emoţiile de surpriză şi încântare.

În timp ce aceste procese sunt în general strâns legate între ele şi dificil de separat totuşi, intenţia umoristică poate fi recunoscută chiar şi atunci când aceasta nu provoacă amuzament.

Gradul de amuzament a fost corelat cu activarea în regiunile creierului asociate cu recompensa (prefrontal ventral, cingular anterior, cortexul temporal superior şi medial şi cu reţelele limbice şi dopaminergice).

Există unele dovezi pentru reţelele neuronale care corelează separat şi diferit pentru  tipurile de umor diferite.

Jocurile de cuvinte implică componente ale unei reţele de prelucrare fonologică, inclusiv partea stânga din girusul frontal inferior,  în timp ce glumele semantice implică regiuni ale lobului temporal posterior, care sunt implicate în integrarea semantică.

Desenele animate picturale activează zone din creier care mediază imageria vizuală. 

Desenele animate care necesită inferenta asupra stărilor mentale activează în special regiuni ale creierului implicate în mentalizare sau ”teoria minţii” (abilitatea de a atribui stari mentale siesi si celorlalti si a intelege ca ceilalti au stari mentale si perspective diferite de cele proprii).

Procesul de rezoluţie a incongruenţei asociat cu detectarea sarcasmului activează reţelele din creier implicate în procesarea limbajului şi în mentalizare .

Ce rol practic are cunoaşterea acestor informaţii ?

Într-un articol viitor (poate deja intuieşti).

Referinţe:

Moran JM, Wig GS, Adams RB, Jr., Janata P, Kelley WM. Neural correlates of humor detection and appreciation. Neuroimage 2004;21:1055-60.

Samson AC, Zysset S, Huber O. Cognitive humor processing: different logical mechanisms in nonverbal cartoons–an fMRI study. Soc Neurosci 2008;3:125-40.

Schurz M, Aichhorn M, Martin A, Perner J. Common brain areas engaged in false belief reasoning and visual perspective taking: a meta-analysis of functional brain imaging studies. Front Hum Neurosci 2013;7:712.