Treceți la conținutul principal

Creierul şi umorul 1


Toţi oamenii percep umorul si se amuză?
Evident, nu. De ce?
Ce se întâmplă în creier atunci când percepi o glumă ?
O percepi ? Dar când o înţelegi ?
Dar când îţi pare amuzantă ?

Care sunt condiţiile neurologice pentru asta ?

S-au realizat studii imagistice funcţionale în creierul sănătos, folosind stimuli diverşi:
·        desene animate nesubtitrate
·        benzi desenate
·        videoclipuri de comedie etc.

S-a urmărit distribuţia reţelelor corticale şi subcorticale în procesarea percepţiei şi înţelegerii umorului din punct de vedere
-         cognitiv
-         social
-         afectiv
al răspunsului creierului.

Rezultatele au arătat că joncţiunea temporo-parietală este implicată în analiza cognitivă a stimulilor potenţial umoristici. Acest lucru este în concordanţă cu un rol propus pentru această regiune pentru procesarea informaţiei relevante social în cazul umorului care se bazează pe încălcarea normelor fizice sau sociale.

Regiuni ale creierului mai extinse, precum
-         cortexul temporal posterior, frontal inferior şi premotor
-         structurile limbice
-         structurile subcorticale (talamus şi cerebel )
sunt implicate în detectarea şi aprecierea incongruenţei care însoţesc emoţiile de surpriză şi încântare.

În timp ce aceste procese sunt în general strâns legate între ele şi dificil de separat totuşi, intenţia umoristică poate fi recunoscută chiar şi atunci când aceasta nu provoacă amuzament.
Gradul de amuzament a fost corelat cu activarea în regiunile creierului asociate cu recompensa (prefrontal ventral, cingular anterior, cortexul temporal superior şi medial şi cu reţelele limbice şi dopaminergice).

Există unele dovezi pentru reţelele neuronale care corelează separat şi diferit pentru  tipurile de umor diferite.

Jocurile de cuvinte implică componente ale unei reţele de prelucrare fonologică, inclusiv partea stânga din girusul frontal inferior,  în timp ce glumele semantice implică regiuni ale lobului temporal posterior, care sunt implicate în integrarea semantică.

Desenele animate picturale activează zone din creier care mediază imageria vizuală. 

Desenele animate care necesită inferenta asupra stărilor mentale activează în special regiuni ale creierului implicate în mentalizare sau ”teoria minţii” (abilitatea de a atribui stari mentale siesi si celorlalti si a intelege ca ceilalti au stari mentale si perspective diferite de cele proprii).

Procesul de rezoluţie a incongruenţei asociat cu detectarea sarcasmului activează reţelele din creier implicate în procesarea limbajului şi în mentalizare .

Ce rol practic are cunoaşterea acestor informaţii ?

Într-un articol viitor (poate deja intuieşti).

Referinţe:

Moran JM, Wig GS, Adams RB, Jr., Janata P, Kelley WM. Neural correlates of humor detection and appreciation. Neuroimage 2004;21:1055-60.

Samson AC, Zysset S, Huber O. Cognitive humor processing: different logical mechanisms in nonverbal cartoons–an fMRI study. Soc Neurosci 2008;3:125-40.

Schurz M, Aichhorn M, Martin A, Perner J. Common brain areas engaged in false belief reasoning and visual perspective taking: a meta-analysis of functional brain imaging studies. Front Hum Neurosci 2013;7:712.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu.  Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează aspectele estetice şi tehnice alemediilor create de om, dar afect...

Cum vezi? Astigmatismul miopic

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

Auto-terapia

  Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă un răspuns univoc.  Uneori există acuzații de pseudo-practică..  Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale, sau psihoterapia, se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsesc intervențiile auto-dirijate. Este acesta un factor care ar putea face ca autoterapia să fie ineficient ă . Nu chiar, dar s ă vedem. ceea ce numim autoterapie nu este sinonim sau un înlocuitor pentru psihoterapie. Cu toate acestea, ar putea fi o completare excelentă pentru sprijinul profesional. Tehnici/instr...