Treceți la conținutul principal

.

.

Emily Dickinson despre reziliență



Cum supraviețuim?

Care este acea flacără  care se aprinde pâlpâind în camera sumbră și întunecată a ființei noastre atunci când ceva de importanță vitală s-a pierdut? 

„Toate necazurile tale s-au risipit dacă nu ai învățat încă cum să fii nenorocit”, spune intuiția atemporală a lui Seneca asupra cheii rezistenței ldin antichitate, reținută de știința socială contemporană care constată că răul psihologic este cel mai semnificativ predictor al triumfului asupra stării de bine și a succesului în viață. "Numai în măsura în care ne expunem din nou la anihilare, putem descoperi ce e indestructibil la noi", a afirmat profesoara budistă tibetană Pema Chödrön.  

Pierderea apare în fiecare viață umană. Gradul de acceptare și abilitatea cu care ne adaptăm la coborârea bruscă a „întunericului”  ca să împrumut termenul pe care William James l-a împrumutat de la (Margaret Fuller), „modul de acceptare a universului nostru” - poate fi cea bună măsură de trai.

Asta abordează Emily Dickinson într-o poezie uimitoare fără titlu, cu primul rând „Ne-am obișnuit cu întunericul”, compusă într-o perioadă de pierdere personală și transformare pentru Dickinson, în timpul Războiului Civil. Inclusiv în 

Volumul lui Emily Dickinson este transpus în scurtmetraj.


We grow accustomed to the Dark —
When Light is put away —
As when the Neighbor holds the Lamp
To witness her Good bye —
A Moment — We Uncertain step
For newness of the night —
Then — fit our Vision to the Dark —
And meet the Road — erect —
And so of larger — Darknesses —
Those Evenings of the Brain —
When not a Moon disclose a sign —
Or Star — come out — within —
The Bravest — grope a little —
And sometimes hit a Tree
Directly in the Forehead —
But as they learn to see —
Either the Darkness alters —
Or something in the sight
Adjusts itself to Midnight —
And Life steps almost straight.”


https://www.solutionsforresilience.com/emily-dickinson-poem/



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \