Cum
supraviețuim?
Care este acea flacără care se aprinde
pâlpâind în camera sumbră și întunecată a ființei noastre
atunci când ceva de importanță vitală s-a pierdut?
„Toate
necazurile tale s-au risipit dacă nu ai învățat încă cum să
fii nenorocit”, spune intuiția atemporală a lui Seneca asupra
cheii rezistenței ldin antichitate, reținută de știința socială
contemporană care constată că răul psihologic este cel mai
semnificativ predictor al triumfului asupra stării de bine și a
succesului în viață. "Numai în măsura în care ne expunem
din nou la anihilare, putem descoperi ce e indestructibil la noi",
a afirmat profesoara budistă tibetană Pema Chödrön.
Pierderea
apare în fiecare viață umană. Gradul de acceptare și abilitatea
cu care ne adaptăm la coborârea bruscă a „întunericului” ca
să împrumut termenul pe care William James l-a împrumutat de la (Margaret Fuller), „modul de acceptare a universului nostru” -
poate fi cea bună măsură de trai.
Asta
abordează Emily Dickinson într-o poezie uimitoare fără titlu,
cu primul rând „Ne-am obișnuit cu întunericul”, compusă într-o perioadă de pierdere personală și transformare pentru
Dickinson, în timpul Războiului Civil. Inclusiv în
Volumul lui Emily Dickinson este transpus în scurtmetraj.
„We
grow accustomed to the Dark —
When Light is put away —
As when the Neighbor holds the Lamp
To witness her Good bye —
When Light is put away —
As when the Neighbor holds the Lamp
To witness her Good bye —
A
Moment — We Uncertain step
For newness of the night —
Then — fit our Vision to the Dark —
And meet the Road — erect —
For newness of the night —
Then — fit our Vision to the Dark —
And meet the Road — erect —
And
so of larger — Darknesses —
Those Evenings of the Brain —
When not a Moon disclose a sign —
Or Star — come out — within —
Those Evenings of the Brain —
When not a Moon disclose a sign —
Or Star — come out — within —
The
Bravest — grope a little —
And sometimes hit a Tree
Directly in the Forehead —
But as they learn to see —
And sometimes hit a Tree
Directly in the Forehead —
But as they learn to see —
Either
the Darkness alters —
Or something in the sight
Adjusts itself to Midnight —
And Life steps almost straight.”
Or something in the sight
Adjusts itself to Midnight —
And Life steps almost straight.”
https://www.solutionsforresilience.com/emily-dickinson-poem/