Scleroza multiplă este o afecțiune neuroinflamatorie a SNC asociată cu pierderi neuroaxonale ireversibile semnificative, ducând la dizabilitate permanentă. Prin urmare, există o nevoie urgentă de markeri in vivo ai pierderii axonale pentru utilizare în monitorizarea pacienților sau ca puncte finale pentru studiile clinice cu agenți neuroprotectori.
Markerii in vivo sunt indicatori biologici sau semnale măsurabile (cum ar fi proteinele, genele sau semnalele imagistice) care dezvăluie procese normale sau anormale, stări de boală, răspunsuri la tratament sau activități celulare în cadrul unui organism viu, permițând monitorizarea neinvazivă a stării de sănătate, a progresiei bolii (cancer, inflamație) sau a efectelor medicamentelor în timp, utilizând tehnici de la analize de sânge (biomarkeri precum MPO) la imagistică avansată (PET, RMN) și raportori genetici.
Probleme de mișcare în scleroza multiplă
SM
poate cauza probleme de mișcare, echilibru și coordonare,
inclusiv:
- pierderea echilibrului,
- tremor,
-
mers instabil (ataxie),
- amețeli (vertij),
-lipsă de
coordonare,
- slăbiciune musculară,
- spasme musculare
involuntare
Aceste
probleme sunt adesea responsabile pentru dizabilitatea fizică ce se
poate acumula în scleroza multiplă în timp.
Se crede că
problemele de mișcare sunt cauzate de deteriorarea mielinei din
cerebel și conexiunile sale, ceea ce afectează funcționarea
rețelei, provocând mișcări necoordonate.
S-a
constatat că pierderea echilibrului și vertijul se datorează
leziunilor căilor complexe care coordonează inputul vizual, spațial
și de altă natură către creier, necesar pentru a produce și
menține echilibrul corpului.
Pot fi tratate sau
gestionate aceste simptome?
Aceste simptome pot fi adesea
ameliorate prin terapie fizică și, în multe cazuri, intervențiile
inițiale, cum ar fi stretching-ul, exercițiile fizice și
reabilitarea, sunt utile.
O serie de medicamente au fost
utilizate pentru a trata spasticitatea, inclusiv baclofen,
tizanidină, diazepam și dantrolen, deși acestea au efecte
secundare care pot împiedica unele persoane să le tolereze.
Există
doar câteva terapii medicamentoase care s-au dovedit a fi eficiente
în cazul ataxiei sau tremorului și există și câteva opțiuni
chirurgicale pentru aceste simptome specifice.
RMN-ul avansat de difuzie poate crea o nouă șansă ?
Având în vedere că pierderea axonală este ireversibilă, utilizarea combinată a imagisticii avansate și a markerilor cinematici ar putea fi utilizată pentru a identifica pacienții cu risc de deficiențe motorii mai severe, pe măsură ce apar pentru intervenții terapeutice mai agresive.
RMN-ul avansat de difuzie poate furniza markeri ai pierderii difuze a densității fibrelor axonale sau a atrofiei în anumite căi ale substanței albe. Acești markeri pot fi investigați în anumite tracturi ale substanței albe care susțin domenii funcționale importante, cum ar fi funcția senzoriomotorie.
Studiul „Axonal loss in major sensorimotor tracts is associated with impaired motor performance in minimally disabled multiple sclerosis patients” (2021) a avut ca scop evaluarea markerilor RMN-ului avansat de difuzie ai pierderii axonale în principalele tracturi senzoriomotorii ale creierului și corelarea gradului de pierdere axonală în aceste tracturi cu măsurători cinematice precise ale controlului motor al mâinii și piciorului și ale mersului la persoanele cu dizabilități minime cu scleroză multiplă.
Concluzii
la persoanele cu scleroză multiplă cu dizabilități minime au fost detectate deficiențe semnificative ale mersului și ale controlului motor al membrelor inferioare, care s-au corelat cu pierderea axonală a principalelor căi senzoriomotorii ale creierului. Având în vedere că pierderea axonală este ireversibilă, utilizarea combinată a imagisticii avansate și a markerilor cinematici ar putea fi utilizată pentru a identifica pacienții cu risc de deficiențe motorii mai severe, pe măsură ce apar pentru intervenții terapeutice mai agresive.
Dizabilitatea motorie în scleroza multiplă (SM) implică probleme comune precum
slăbiciune,
spasticitate,
probleme de echilibru și
dificultăți de mers (ataxie)
care provin din leziuni ale nervilor din sistemul nervos central, afectând coordonarea, controlul muscular și funcțiile zilnice.
Aceste deficiențe, inclusiv tremorul, rigiditatea și pierderea controlului motor fin, progresează adesea în timp din cauza leziunilor axonale, afectând semnificativ mobilitatea și dexteritatea.
Kinetoterapia și dispozitivele asistivepot ajuta pentru gestionarea acestor simptome, care variază foarte mult de la individ la individ.
Resurse selective:
Tsimikas, Sotirios. “In Vivo Markers of Oxidative Stress and Therapeutic Interventions.” The American Journal of Cardiology, vol. 101, no. 10, May 2008, pp. S34–42. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.amjcard.2008.02.006.
Gschwind, M., et al. “ID 249 – Corrupted Fractal Organization of EEG Topographical Fluctuations Predict Disease State in Minimally Disabled Multiple Sclerosis Patients.” Clinical Neurophysiology, vol. 127, no. 3, Mar. 2016, p. e72. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.clinph.2015.11.241.
Ries, Andrew J., and Michael H. Schwartz. “A Patella Marker to Improve Hip and Knee Kinematics for Models with Functionally Defined Joint Axes.” Gait & Posture, vol. 87, June 2021, pp. 43–48. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.gaitpost.2021.04.018.