Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?

Atunci când oamenii aud despre umor sau se gandesc la umor ei cred de multe ori că acesta înseamnă a fi un actor de comedie sau.. un clovn, sau  a fi în mod natural carismatic sau extravertit. Eu sunt o introvertită mult mai mult decât o extravertită. Nu sunt cea mai amuzantă persoană dintr-o încăpere şi nici nu fac în mod constant glume. Te-ai putea întreba.. atunci de ce mă interesează acest subiect ? Aaa.. vreau să aflu cum aş putea să am umor dacă nu am... este ca un fel de exerciţiu de dezvoltare personală. Ar putea fi şi asta. Interesul meu pentru acest subiect a apărut în mod empiric de la nivelul observaţiei. Observaţia a ce ? Mai întâi a replicilor din desenele animate (Walt Disney, mai ales, desigur) şi din filme. Apoi din interacţiunile oamenilor din jurul meu, începând să mă intereseze deja şi efectele umorului asupra lor şi.... a mea. Şi a continuat prin lecturi . Prin urmare Voi scrie despre umor, simt al umorului într-un sens mai degrabă ştiinţi

“ Trecutul este un abis f ă r ă fund care înghite toate lucrurile pasagere; iar viitorul, un alt abis de nep ă truns; unul se scurge continuu în cel ă lalt; viitorul se descarc ă în trecut curgând prin prezent; noi suntem plasa ţ i între aceste dou ă abisuri ş i sim ţ im asta; c ă ci sim ţ im scurgerea viitorului în trecut; aceast ă situa ţ ie face prezentul s ă fie deasupra abisului.” Citirea acestei fraze a filozofului ş i teologului Pierre Nicole m-a tulburat ş i…. inspirat în a scrie despre “Acum”. “Acum” are leg ă tur ă cu "Atunci" . “Acum” este de fapt atunci ş i atunci este “Acum”. Când c ă l ă toresc nu iau c ă r ţ i cu min e pentru c ă nu citesc atunci. În acele momente exist ă doar ce este în afara mea. Tr ă iesc prezentul la modul absolut. Privesc în jur, admir, înregistrez senzorial ş i fotografic. Poate îmi ş i imaginez. Numai apoi procesez informa ţ iile (con ş tient, cred), reflectez ş i.... eventual editez fotograf

Sunt amator în fotografie demult.. s ă spunem de la 16 ani. Ş i mai de demult scriu. S ă spunem din clasa a treia.  De-atunci de când st ă team în curte sau pe treptele blocului cu amicii ş i scriam compuneri ş i a început s ă -mi plac ă , ş i mie ş i lor. Ş i mi-a pl ă cut mult ă vreme apoi. Ce anume?  Eu le spun simplu, gânduri sau gânduri despre emo ţ ii sau despre ce întâmpl ă ş i mi se întâmpl ă pentru c ă nu este vorba despre poezie, nici despre proz ă ş i nici despre alte specii asemenea, cum poate v-a ţ i putea gândi . Sau poate este despre o îmbinare minimal ă ş i neinten ţ ionat ă   a tuturor acestora în propor ţ ii inegale sau…. orice altceva. Mai de curând a început s ă m ă inspire fotografia în a scrie ş i invers. Astfel c ă în prezent fotografiile îmi sunt înso ţ ite uneori de câteva rânduri. Aceasta se va întâmpla ş i aici (de fapt, deja se întâmpl ă  ş i  deja s-a   întâmplat, vezi "Atunci" ). Mai mult, în cur