“Trecutul este un abis fără fund care înghite toate lucrurile pasagere; iar viitorul, un alt abis de nepătruns; unul se scurge continuu în celălalt; viitorul se descarcă în trecut curgând prin prezent; noi suntem plasaţi între aceste două abisuri şi simţim asta; căci simţim scurgerea viitorului în trecut; această situaţie face prezentul să fie deasupra abisului.”
Citirea
acestei fraze a filozofului şi teologului
Pierre Nicole m-a tulburat şi…. inspirat în
a scrie despre “Acum”. “Acum” are legătură cu "Atunci". “Acum” este de fapt atunci şi atunci este “Acum”.
Când
călătoresc nu iau cărţi cu mine pentru că nu
citesc atunci.
În
acele momente există doar ce este în afara mea.
Trăiesc prezentul la modul absolut.
Privesc
în jur, admir, înregistrez senzorial şi
fotografic. Poate îmi şi imaginez.
Numai
apoi procesez informaţiile (conştient, cred), reflectez şi.... eventual editez fotografiile .
Într-un
fel stările se autoediteaza prin scurgerea viitorului în trecut.
Văi, dealuri, animale şi ciobani, uliţe,
oameni şi drumuri spre biserică, aproape într-o stare de “flow” din care nu cred că
am ieşit total nici acum. Se
adaugă şi cea din momentul acesta prezent, când scriu.
Să fi
fost eu oare chiar fericită ?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!