Fotograful din mine

Sunt amator în fotografie demult.. să spunem de la 16 ani. Şi mai de demult scriu. Să spunem din clasa a treia. De-atunci de când stăteam în curte sau pe treptele blocului cu amicii şi scriam compuneri şi a început să-mi placă, şi mie şi lor. Şi mi-a plăcut multă vreme apoi.

Ce anume? Eu le spun simplu, gânduri sau gânduri despre emoţii sau despre ce întâmplă şi mi se întâmplă pentru că nu este vorba despre poezie, nici despre proză şi nici despre alte specii asemenea, cum poate v-aţi putea gândi. Sau poate este despre o îmbinare minimală şi neintenţionată a tuturor acestora în proporţii inegale sau…. orice altceva.

Mai de curând a început să mă inspire fotografia în a scrie şi invers. Astfel că în prezent fotografiile îmi sunt însoţite uneori de câteva rânduri.

Aceasta se va întâmpla şi aici (de fapt, deja se întâmplă şi deja s-a întâmplat, vezi "Atunci").

Mai mult, în curând !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor... Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu? Atunci când sim ţi nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp. Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa î ncepi cu conceptualizarea rămasului pe loc şi a înaint ării şi implica ţii sau s ă r ă mai indiferent (la tine însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale. Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp. Dacă timpurile voastre se sincronizează atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar. Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

.

Vezi și aici