Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Zboruri  și flori Am fost printre zboruri și flori. Acum, încă mai simt efectele benefice (va urma un articol despre efectele de a călători) ale mini-călătoriei nisipoase-acvatice. Încă mai închid ochii și aud clipocit de ape și văd zboruri de păsări.

 Mediul natural, oamenii “din alte locuri” ,valurile care sfidează rigoarea parcă m-au adus mai aproape de mine. Mi-am dat seama încă o dată că detașarea este importantă pentru a decide corect și că fiecare om percepe în felul lui. Sunetele pescărușilor (nu le-aș n u mi cântece, sunt atât de variate), întinderea fără limte mi-au facilitat relativizarea sigur. (va urma Ape adânci 2 cu detalii)

  https://unsplash.com/photos/-uHVRvDr7pg Fericirea este a eztraverti ț ilor, a entuzia ș tilor și a optimi ș tilor. A crede asta te aduce mai aproape de concluziile cercetărilor imperfecte și de viață, imperfectă și ea. Nu-mi place să asociez fericirea cu ceva atât de mercantil cum poate fi munca. La fel, nici cercetările care arată că starea de bine a salariaților și a echipelor este benefică marilor,corporații și afacerilor. Însă așa este. Fericirea sub formă de stări și emoții plăcute, bunăstare și atitudini pozitive a atras atenția din ce în ce mai mult pe parcursul cercetării psihologice. S-ar putea spune că este un subiect preferat. Fericirea este un subiect din ce în ce maiproeminent în mediul academic, cu o gamă în plină dezvoltare de cercetări asupra diferitelor sale aspecte. Printre cele mai dinamice și interdisciplinare lucrări din acest domeniu se numără studiile care explorează nenumărații de factori care o influențează. Numai să vezi câți sunt și-nnebunești....

    Ajung în parc și rapid văd vreo 2 grupuri de copii cam de clasa primară care probabil că în ziua liberă de la școală (greve, greve) veniseră cu profesorii la iarbă verde, aer curat . Venisem pentru liniște, dar parcă era o zi a copiilor sărbătorită în avans. Nu mi-a displăcut deloc. Copaci verzi halucinanți, o aromă de verde (facem abstracție că o motocoasa se auzea în fundal). Cobor și apoi urc și iar cobor  și  iar urc âteva platforme înclinate pe care le-am preferat (să spunem așa conform iluziei liberului arbitru) treptelor  care abia acum, în memorie, mi se  par multe). Ajung pe malul lacului. Un vânt ușor îmi brăzdează fața și o priveliște m-a făcut și mai prezentă decât eram. Pe lângă bărci și vapoare am zărit niște…. rațe. Bineînțeles că Olympus al meu abia le aștepta. Câteva cadre surprinse cu ceva răbdare. După un timp, si grupul de copii a ajuns să vadă cu mare mirare și încântare rațele, excla...

  Subiectul  acestor rânduri este foarte puțin romantic, contrar a ceea ce  ar putea sugera titlul, Debussy sau imaginea. Nu sunt un om pro-forma. Nu fac lucrurile pro-forma.Nu-mi plac formalitățile și nici oamenii care le înconjoară. Fac ceea ce fac pentru că îmi place fără să aspir cu interes la statut sau glorie, fără pedanterie. Interacțiunile și interlocutorii mi  le  aleg singură. Desigur că există și imprevizibil. Este atât de greu să fii simplu, dar eu încerc sa fiu.   Discreția nu este contagioasă, spunea Cioran și nu doar el. Nu poate exista o pandemie de discreție, de indiscreție și paradă, da, insa nu i se recunoaste nocivitatea  potențială , desigur. Efecte negative există deja dacă privim atent sau nici chiar atât de atent în jur. A fi discret înseamnă a lasă loc misterului să te înconjoare fără să respingă. Înseamnă și a nu intra brusc în conștiința cuiva ci a lasă/invita la descoperire. Aici ai putea crede că sunt na...

  De un an de zile sau mai mult de atât observ că abundă în media podcast-urile și materialele video pe Zoom cu informații despre cum să faci că să-ți fie mai bine pe fondul îngrijorării, respectiv al evenimentelor adverse. Nu le consider inutile în sine, ci doar prin modul în care se practică. Un fel de self help   mediat de others help. Mesajul ar suna cam a ș a: Spune-mi tu cum să mă ajut eu pe mine. Abundă materialele și oportunismul care oferă iluzia unui ajutor garantat. Se mai strecoară uneori și mesajul “cunoaște-te pe tine”, dar într-un sens la fel de vag ca un dicton din secole demult trecute. Nu mă mai stupefiaz ă  acest fapt, ci exprimarea unor astfel de “speciai ș ti” din fața ecranului care transmit informațiile “cât mai simplu ca înțelegeți toți”. Că și cum am fi o masă omogenă de oameni aproape identici cu caracteristici identice. Prin urmare se utilizează concepte specifice sau asocieri neurosihologice, dar sunt transmise în ….limbaj comun. Parcă exi...

  Dacă nu ai cădea nu ar fi nevoie să te ridici spune logic a formală , nemetaforizand și  neintrând pe tărâmul așteptărilor grandioase care transformă oamenii în neoameni  în ziua de astăzi . Ego-ul, ego-ul (voi reveni  cândva  la  aceast ă  idee). Căderile sunt bruște și imposibil de prevăzut de cele mai multe ori, cel puțin adevăratele căderi, prin  consecințele pe care le au.  Atenția este neimportantă în ceea ce implică mai mult abilitatea de a nu cădea, respectiv lipsa acesteia, dizabilitatea.  Nu te  îndepărta , cititorule, nu voi intra-n tente dramtice, cum nici nu am tendin ț a. Ce se întâmplă apoi? Ridicarea, desigur, în cele mai bune cazuri. Efectele sunt resimțite, percepute într-un viitor apropiat. Cine are  experiența  căderii nu va spune că “nu s-a întâmplat nimic”. Sau poate că da, cu un o anumită doza  umor.  Instinctul de supraviețuire se activează la maxim instantaneu în secundel...