De un an de zile sau mai mult de atât observ că abundă în media podcast-urile și materialele video pe Zoom cu informații despre cum să faci că să-ți fie mai bine pe fondul îngrijorării, respectiv al evenimentelor adverse. Nu le consider inutile în sine, ci doar prin modul în care se practică.
Un fel de self help mediat de others help.
Mesajul ar suna cam așa:
Spune-mi tu cum să mă ajut eu pe mine. Abundă materialele și oportunismul care oferă iluzia unui ajutor garantat. Se mai strecoară uneori și mesajul “cunoaște-te pe tine”, dar într-un sens la fel de vag ca un dicton din secole demult trecute.
Nu mă mai stupefiază acest fapt, ci exprimarea unor astfel de “speciaiști” din fața ecranului care transmit informațiile “cât mai simplu ca înțelegeți toți”. Că și cum am fi o masă omogenă de oameni aproape identici cu caracteristici identice.
Prin urmare se utilizează concepte specifice sau asocieri neurosihologice, dar sunt transmise în ….limbaj comun. Parcă există o teamă de a contrazice omul “de rând” în incultura lui: "nu-i nevoie să te maistresezi și cu a decodifica înțelesuri. O fac eu pentru tine. Contra cost."
Nu mai spun care este opinia mea despre materialele de self help pentru ca am mai spus-o aici, pe blog. Mai jos va fi opinia dintr-o revizie științifică despre cărțile de “self-help”, citată, de asemenea, și mai jos.
Ce spune știința despre cărțile de auto-ajutor?
Sfaturi pentru o viață mai fericită se găsesc în așa-numitele „cărți de auto-ajutor”, care sunt vândute pe scară largă în țările moderne în prezent. Aceste cărți popularizează cunoștințele din știința psihologică și se bazează în special pe „psihologia pozitivă” recent în curs de dezvoltare. O analiză a celor mai bine vândute 57 de cărți de psihologie din Țările de Jos arată clar că scopul principal nu este ameliorarea simptomelor tulburărilor psihologice, ci îmbunătățirea punctelor forte și funcționarea personală.
Unii susțin că oferă false speranțe sau chiar fac rău. Cu toate acestea, există și motive să ne așteptăm la efecte pozitive de la citirea unor astfel de cărți. Un motiv este că mesajele se potrivesc destul de bine cu condițiile observate pentru fericire și un alt motiv este că astfel de cărți pot încuraja adaptarea activă.
“destul de bine”..hmm. Nu neg importanta biblioterapiei in psihoterapie unde potrivirea “destul de bine” cu caracteristicile persoanei descoperite-n proces s-ar transforma în exactitate, mai probabil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!