Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Ceea ce voi scrie în aceste rânduri nu are legătură nici cu piesa dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov scrisă în 1895 și nici cu Pescărușul Jonathan Livingston (Reed) a lui Richard Bach. De fapt, aici vor fi mai multe fotografii  cu pescăruși  decât cuvinte. S-ar putea spune și că am rămas fără cuvinte în fața spectacolului prezentat: Sunete vibrante, mișcări elegante, lente dar puternice în același timp. O trans ă din care nu am ieșit nici acum totalmente.

  Psihologii au sugerat că cercetătorii ar trebui să abordeze munca lor cu o minte umilă. Acest mod de gândire, sau umilința intelectuală, ar putea ajuta la restabilirea încrederii în științele sociale în urma revelațiilor că munca originală este adesea imposibil de reprodus.     Hoekstra și Vazire , de la Universitatea melbourne din Australia, propun oamenilor de știință să fie dispuși să recunoască faptul că s-ar putea să greșească, ceea ce psihologii numesc "umilință intelectuală". Această abordare umilă se extinde dincolo de transparență, scriu autorii. "Deținerea limitările noastre ... implică un angajament de a le pune în prim plan, de a le lua în serios și de a le accepta consecințele.     Psihologii au arătat că umilința intelectuală îi ajută pe oameni:   să învețe de dragul învățării,   are potențialul de a reduce polarizarea politică și   încurajează oamenii să interogheze știrile pentru dezinformare.     O abordare umilă ar ...

  Ce caută un astfel de subiect pe acest blog, te vei întreba poate, cititorule.  De ce m-am hotărât să scriu  acum  despre asta?  Cumva "m-am lăsat de" psihologie, de fotografie şi de umor? Nicidecum, nici eu nu m-am dezis de ele, nici ele de mine. Atunci? Mi-am propus să scriu un articol despre ce scrie-n titlu dintr-un motiv simplu, anume: A m citit de câțiva ani în mediul online, pe diverse site-uri despre cărți & articole de psihologie, așa numitele recenzii de carte care au fost acceptate pentru publicare fără prea multă critică prealabilă, ignorând rigoarea realizării unui astfel de proiect. Despre aceste rigori eu mai citisem. Mi se păreau pure rezumate ale cărții fără nicio opinie critică a recenzorului.. cum mintea mea este acerbă după cunoaștere din surse de calitate și are încredere în documentarea unor oameni care cunosc mai multe decât mine, am început să caut. După ce criterii am făcut aceasta comparaţie? După informaţiile pe care le voi ...

  Initial, titlul era Specialistul primitiv Pare contradictoriu titlul? Dac ă  nu, e ok. Inseamn ă  c ă  nu ai zeificat, glorificat, crezut perfect specialistul. Ceea ce vei citi mai jos, specialist  de-ai fi sau nu/om educat cu diplome la colecţie/poate-n pereţi (s-a mai vazut),  nu sunt judec ă ţi de valoare sau etichete. Nu- ţ i atac ego-ul. Sunt doar concluzii ştii deja, nedefinitive, provizorii. Un fel de provizorat personal (poate nu doar personal, tu ce crezi despre asta/despre tine?). Acest fragment este şi despre ce am învățat de la diverşi specialişti din diverse domenii (totuşi nu atât de mulţi şi nici multe.. domeniile) și de la mine însămi. Prezentul trăirii nu-ţi oferă pe moment mai nimic din elucidarea emoţională comparativ cu ce îţi oferă amintirea la scurt timp/ mai  lung timp. Nici aluzii proustiene nu voi face aici. Adesea a fi specialist într-un domeniu (specific și îngust, se exclude aici inter-disciplinaritatea care-i al...