Treceți la conținutul principal

.

.

Oamenii de știință și umilința intelectuală

 


Psihologii au sugerat că cercetătorii ar trebui să abordeze munca lor cu o minte umilă. Acest mod de gândire, sau umilința intelectuală, ar putea ajuta la restabilirea încrederii în științele sociale în urma revelațiilor că munca originală este adesea imposibil de reprodus. 

 Hoekstra și Vazire, de la Universitatea melbourne din Australia, propun oamenilor de știință să fie dispuși să recunoască faptul că s-ar putea să greșească, ceea ce psihologii numesc "umilință intelectuală". Această abordare umilă se extinde dincolo de transparență, scriu autorii. "Deținerea limitările noastre ... implică un angajament de a le pune în prim plan, de a le lua în serios și de a le accepta consecințele. 

 

Psihologii au arătat că umilința intelectuală îi ajută pe oameni:  

  • să învețe de dragul învățării,  

  • are potențialul de a reduce polarizarea politică și  

  • încurajează oamenii să interogheze știrile pentru dezinformare. 

 

O abordare umilă ar putea ajuta, de asemenea, la restabilirea  încrederii în științele sociale. Domeniul se află într-o stare de criză de aproximativ un deceniu deoarece cercetătorii au încercat în mod repetat și nu au reușit să reproducă cercetările originale. Această criză în curs de desfășurare a determinat căutarea sufletului în rândul multor oameni de știință.  

 

În 2016, psihologul Julia Rohrer a lansat Proiectul Pierderea încrederii, prin care le-a cerut cercetătorilor să prezinte lucrări în care nu mai credeau, împreună cu o explicație detaliată pentru poziția lor schimbată. În timp ce discreditarea publică a propriei lucrări este retroactivă, umilința intelectuală în știință ar fi proactivă. 


Mai mult:

 

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34711978/ 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \