Treceți la conținutul principal

Like!

Oamenii de știință și umilința intelectuală

 


Psihologii au sugerat că cercetătorii ar trebui să abordeze munca lor cu o minte umilă. Acest mod de gândire, sau umilința intelectuală, ar putea ajuta la restabilirea încrederii în științele sociale în urma revelațiilor că munca originală este adesea imposibil de reprodus. 

 Hoekstra și Vazire, de la Universitatea melbourne din Australia, propun oamenilor de știință să fie dispuși să recunoască faptul că s-ar putea să greșească, ceea ce psihologii numesc "umilință intelectuală". Această abordare umilă se extinde dincolo de transparență, scriu autorii. "Deținerea limitările noastre ... implică un angajament de a le pune în prim plan, de a le lua în serios și de a le accepta consecințele. 

 

Psihologii au arătat că umilința intelectuală îi ajută pe oameni:  

  • să învețe de dragul învățării,  

  • are potențialul de a reduce polarizarea politică și  

  • încurajează oamenii să interogheze știrile pentru dezinformare. 

 

O abordare umilă ar putea ajuta, de asemenea, la restabilirea  încrederii în științele sociale. Domeniul se află într-o stare de criză de aproximativ un deceniu deoarece cercetătorii au încercat în mod repetat și nu au reușit să reproducă cercetările originale. Această criză în curs de desfășurare a determinat căutarea sufletului în rândul multor oameni de știință.  

 

În 2016, psihologul Julia Rohrer a lansat Proiectul Pierderea încrederii, prin care le-a cerut cercetătorilor să prezinte lucrări în care nu mai credeau, împreună cu o explicație detaliată pentru poziția lor schimbată. În timp ce discreditarea publică a propriei lucrări este retroactivă, umilința intelectuală în știință ar fi proactivă. 


Mai mult:

 

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34711978/ 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...