Se vorbeşte/scrie destul de mult în media despre efectele negative ale basmelor/poveştilor pentru copii asupra copiilor, ba chiar asupra viitorilor adulţi (nu cunosc vreun studiu longitudinal pe acest subiect).
Fie că este vorba despre modele de moralitate în asocierile frumos-bun, stereotipuri de feminitate, masculinitate. Se vorbeşte/scrie destul de mult în mediul public despre efectele dezastruoase ale basmelor/poveştilor pentru copii asupra copiilor, ba chiar asupra viitorilor adulţi (nu cunosc vreun studiu robustpe acest subiect).
Nu discut acum faptul că unele povești pentru copii nu au fost de fapt create pentru copii, ci pentru adulți.
Fie că este vorba despre modele de moralitate în asocierile frumos-bun, stereotipuri de feminitate, masculinitate și roluri sociale. Mă aflu în ipostaza de a fi fost o asiduă „consumatoare” a poveștilor video Disney create dpa vechi povesti pentu copii.de mic copil.
Nu-mi amintesc să fi avut angoase existenţiale pe temele mai sus amintite, nici frici/anxietăţi tulburătoare la scene negative nici atunci, nici acum.
Ceea ce-mi aduc aminte (și sper, cred că subconştientul nu-mi ascunde prea multe în privința asta) este că aveam o admirație profundă pentru actul artistic, dacă-l pot numi astfel. Muzica, animația, chiar povestea, detaliile, subtilităţile îmi păreau îmbinate într-o manieră incredibilă. Chiar mă întrebam cum au făcut astfel.
Iar povestea era doar o poveste, nici gând să o confund cu realitatea. Era pentru mine un pur act imaginativ al frumosului, ceva inedit. Nu idealizez.N-am să ignor nici cum mi-au fost prezentate prima dată poveștile de copil. Ca niște.. povești.. acte ale imaginaţiei.
Atenție! Este foarte important, poate cel mai important primul contact (și vârsta), dar nu doar primul cu o poveste. Aviz părinților, educatorilor, profesorilor și mass-mediei!
Am fost interesată și am căutat informații în cercetare, unde altundeva, despre efectele basmelor asupra copiilor. E adevărat că povestea mea e a mea deci este subiectivă, nu cred totuși că este unică.
Nu am găsit până în prezent niciun studiu riguros, cu atât mai puțin o meta-analiză.
Povestile-s povești și atât. Depinde și de tine cât le permiți să intre-n realitatea ta cea de toate zilele ca scenarii de viață.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!