Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Pe coridoarele mall-ului,  o Agora a secolului 21,  templul contemporan al găsirilor și regăsirilor de orice fel,ea s-a reîntâlnit cu trecutul, cu fetița de 7-8 ani prin ochii unei învăţătoare de atunci, reîntâlnită acum.. În învălmăşeala surâsurilor de uimire și a emoţiilor care încă nu purtau un nume, a simțit bucuria rederularii prin faţa ochilor a trecutului acesta dulce-amar al ei.  Sinele i s-a întors pe dos. Pe lângă laudele primite după o scurtă istorisire a prezentului, a rămas cu încântarea reconstien ș tientizării unui trecut, a faptului că    evoluat din anumite puncte de vedere, surprinzător."Ce voință ai avut!" Ca o persoană care cel mai puțin în această viață agreează, are nevoie de laude, acum, după aceste clipe, a devenit mai pregătită să-și resemnifice povestea, și-a amestecat trecutul cu prezentul și și-a dat seama că interior, a rămas aceeași. Apreciază același gen de oameni care știu să nu  ignore și să-i accepte limitele în pofida distanţelor. Valor

Minuscul tratat de realism contemporan.  Nu-i pentru toat ă lumea. Trăim în timpurile în care distracția se cere a fi un mod de viață. Totul trebuie să fie amuzant şi „wow” dacă nu.... nu există, nu merită atenţie. La naiba cu subtilitatea și cu detaliile fine ale vieţii. Cine le-a mai inventat și pe ele? Cu siguranță niște oameni teribil de plicticoşi. Tristeţe, dramă, tragism? Pot deveni o sursă de distracție și de râs după negare și trimiterea îsubteranel subconştientului. Orice emoție  negativă  trebuie rapid preschimbată în veselie ca să fie amuzantă deci demnă de luat în considerare.  Cerem ajutor pentru orice, chiar pentru nimic și oferim și suntem instruiţi să oferim ajutor pentru orice, chiar pentru nimic, o neajutorare perpetuă (auto)i ndusă după asumţia c ă ceilalţi ştiu mai bine despre noi decât noi . . În modul acesta considera ă   unii oameni  că trăiesc, dar puțini s-au aflat vreodată la marginea prăpastiei sau în mijlocul oceanului fără să vrea, singuri cu

Monoxidul de carbon îţi umflă nările.  Frigul te ingheaţă. Ce voluptate să bei cafeaua neagră în frigul de ianuarie și să nu mai visezi la căldura din vara ce deja a devenit ireală și la nimic! Fără explica ț ii, visuri sau așteptări pentru c-ai înțepenit în aburul cafelei cu minte și cu trup de tot. Aici, acum ti-e via ț a.

* Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri,  același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea  o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus,  fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând. ** Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am avut insight-uri

Zilele acestea am citit şi ascultat câteva povesti despre veterani de război şi reziliență, migrare, amintiri şi m-am hotărât să mă documentez ştiinţific despre acest subiect delicat şi am făcut-o. Prin urmare,am scris acest articol. Printre consecințele războiului, impactul asupra sănătății mintale a populației civile este unul dintre cele mai semnificative. Studiile asupra populației generale arată o creștere certă a incidenței și prevalenței tulburărilor mintale. Femeile sunt mai afectate decât bărbații. Alte grupuri vulnerabile sunt copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. Ratele de prevalență sunt asociate cu gradul de traumă și cu disponibilitatea suportului fizic și emoțional. Utilizarea strategiilor de coping cultural și religios este frecventă în țările în curs de dezvoltare. Războaiele au avut o parte importantă în istoria psihiatrică în mai multe feluri. Recunoașterea unei proporții a populației care nu este potrivită pentru recrutarea ar

Vrei să scapi de stres si nu știi cum? Esti distrat (ă) ? Nu te mai poți concentra pentru că mintea ta se concentrează pe ce vrea ea? O posibilă soluție la aceste problematici ar putea fi mindfulness. Mindfulness este o abordare terapeutică, dar nu doar, o poți practica şi-n afara psihoterapiei ca tehnică de relaxare/imagerie prin care se reduce vulnerabilitatea cognitivă la stres, direcționând în mod intenționat atenția către experiențele momentului prezent, cu o atitudine de curiozitate și acceptare . Diferențele individuale ale nivelurilor de atenție „dispozițională” pot fi evaluate atât la adulți , cât și la copii / adolescenți , cu niveluri mai ridicate asociate cu o mai bună abilitate pentru mindfulness si funcționare  mai buntă pentru o serie de rezultate psihologice și fizice de sănătate. Abilitățile mindfulness pot fi sporite prin instruire și s-au dezvoltat o serie de Intervenții bazate pe Mindfulness (MBIs) pentru a îmbunătăți aceste capacități. Se consideră ca

Situația despre care voi relata mai jos s-a produs prin nu știu care întâmplare.Astfel, am fost martoră, de la o oarecare distanța (motiv pentru care și invoca întâmplarea)la un discurs medical despre tulburările cronice, neurodegenerative care a abordat și atitudinea oamenilor faţă de aceste persoane:evitare, ocolire, „trecere peste”, lipsa unei dorințe de interacțiune cu astfel de persoane. Pescurt, marginalizare. Nu neg, dar nu generalizez. Totul comunicat cu tente dramaticoide și la crimogene deloc pe gustul meu. S-a conchis cu salvarea de la providenţă, desigur cu efuziuni religioase: "Cineva acolo, sus, ne iubește pe toţi." Ce ne facem atunci cu agnosticii și ateii? Să nu luăm totuși în considerare acum cazurile (chiar personalităţi importante mondiale) care s-au convertit în urma unor traume prea dificil de gestionat sau cine stie de ce /spre finalul vieții. M-am îndepărtat suficient astfel încât să nu mai aud .Ceea ce am ascultat, mai mult sau mai puțin cu c