*
Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri, același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus, fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând.
**
Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am avut insight-uri magistrale. Am confirmat ce era de confirmat și am început să dezvolt ce doresc și e cazul să mai dezvolt la mine și nu doar. Am văzut cum spiritul gregar a ajuns la cote maxime, am înțeles mai bine de ce individul nu se prea poate „rupe” din grupul de apartenența. Uneori este hilar și absurd.Am constatat că nu o face și gata. Dependenţa de grup și confortul de a fi acolo nu-i permite indiferent de IQ. Mai sunt şi cei care se consideră cu mintea deschisă, dar nu le stârneşte interesul şi curiozitatea ce nu apartinte domeniului lor destul de îngust de specializare, de interes. Paradoxuri, paradoxuri.Am continuat să-mi exprim individualitatea indiferent de numărul de aprecieri. Calitatea oamenilor care rezonează e mai valoroasă decât numărul lor. Totuși am rămas întrebându-mă ce mai înseamnă individul într-o mare de grupuri? Cum mai rămâne cu unicitatea fiecăruia, negată?Viitorul îmi va răspunde și le va răspunde. Prezentul nu o poate face.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!