Treceți la conținutul principal

Like!

Sfârşitul lumii, Anul Nou











*
Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri,  același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea  o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus,  fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând.

**
Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am avut insight-uri magistrale.  Am confirmat ce era de confirmat și am început să dezvolt ce doresc și e cazul să mai dezvolt la mine și nu doar. Am văzut cum spiritul gregar a ajuns la cote maxime, am înțeles mai bine de ce individul nu se prea poate „rupe” din grupul de apartenența. Uneori este hilar și absurd.Am constatat că nu o face și gata. Dependenţa de grup și confortul de a fi acolo nu-i permite indiferent de IQ. Mai sunt şi cei care se consideră cu mintea deschisă, dar nu le stârneşte interesul şi curiozitatea ce nu apartinte domeniului lor destul de îngust de specializare, de interes. Paradoxuri, paradoxuri.Am continuat să-mi exprim individualitatea indiferent de numărul de aprecieri. Calitatea oamenilor care rezonează e mai valoroasă decât numărul lor. Totuși am rămas întrebându-mă ce mai înseamnă individul într-o mare de grupuri? Cum mai rămâne cu unicitatea fiecăruia, negată?Viitorul îmi va răspunde și le va răspunde. Prezentul nu o poate face.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »