Sfârşitul lumii, Anul Nou

*
Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri, același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus, fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând.

**
Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am avut insight-uri magistrale. Am confirmat ce era de confirmat și am început să dezvolt ce doresc și e cazul să mai dezvolt la mine și nu doar. Am văzut cum spiritul gregar a ajuns la cote maxime, am înțeles mai bine de ce individul nu se prea poate „rupe” din grupul de apartenența. Uneori este hilar și absurd.Am constatat că nu o face și gata. Dependenţa de grup și confortul de a fi acolo nu-i permite indiferent de IQ. Mai sunt şi cei care se consideră cu mintea deschisă, dar nu le stârneşte interesul şi curiozitatea ce nu apartinte domeniului lor destul de îngust de specializare, de interes. Paradoxuri, paradoxuri.Am continuat să-mi exprim individualitatea indiferent de numărul de aprecieri. Calitatea oamenilor care rezonează e mai valoroasă decât numărul lor. Totuși am rămas întrebându-mă ce mai înseamnă individul într-o mare de grupuri? Cum mai rămâne cu unicitatea fiecăruia, negată?Viitorul îmi va răspunde și le va răspunde. Prezentul nu o poate face.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor... Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu? Atunci când sim ţi nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp. Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa î ncepi cu conceptualizarea rămasului pe loc şi a înaint ării şi implica ţii sau s ă r ă mai indiferent (la tine însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale. Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp. Dacă timpurile voastre se sincronizează atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar. Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

.

Vezi și aici