Minuscul tratat de realism contemporan.
Nu-i pentru toată lumea.
- Trăim în timpurile în care distracția se cere a fi un mod de viață. Totul trebuie să fie amuzant şi „wow” dacă nu.... nu există, nu merită atenţie. La naiba cu subtilitatea și cu detaliile fine ale vieţii. Cine le-a mai inventat și pe ele? Cu siguranță niște oameni teribil de plicticoşi. Tristeţe, dramă, tragism? Pot deveni o sursă de distracție și de râs după negare și trimiterea îsubteranel subconştientului. Orice emoție negativă trebuie rapid preschimbată în veselie ca să fie amuzantă deci demnă de luat în considerare.
- Cerem ajutor pentru orice, chiar pentru nimic și oferim și suntem instruiţi să oferim ajutor pentru orice, chiar pentru nimic, o neajutorare perpetuă (auto)indusă după asumţia că ceilalţi ştiu mai bine despre noi decât noi..
- În modul acesta consideraă unii oameni că trăiesc, dar puțini s-au aflat vreodată la marginea prăpastiei sau în mijlocul oceanului fără să vrea, singuri cu emoţiile și gândurile lor. În cazul în care da, atunci n-au găsit o cale compensatorie mai aproape de esenţa vieţii lor.Sunt excluse gesturile histrionice de teribilism.
- Ei râd din nimic pentru nimic fără sa fie rasul lor.Ei uită ce sunt de îndată ce li se confiscă tratatul explicativ al vieţii şi toate criteriile din faţa ochilor şi a minţii. Ei ar râde... din mimetism.