Nostalgia sau Fantasia

Mult prea des mă pierd printre frunzele şi culorile astea.. așa trăiesc eu toamna.

Toamna este considerat anotimpul nostalgiei, timpuri mai mult ale sfârşiturilor decât ale începuturilor. Acum încep să se depene amintiri la gura sobei, activitate care se va intensifica odată cu iarna, desigur. Știm asta din toată cultura și literatura noastră din toate zilele.Deşi melancolia nu este o dispoziție străina de mine, eu am început să găsesc mai satisfăcătoare imersiunea în prezent decât în trecut.Nu mi-e clar de când, nici până când. Probabil că nu prea am avut un trecut satisfăcător pe care să-mi placă să mi-l amintesc, ai gândi tu, poate .Poate că ai dreptate, poate da, poate nu.

Eu, toamna mă joc cu natura, culorile, texturile şi poate și cu amintirile și cu propriile emoții, gânduri.Toamna îmi exersez imaginația și adaptarea la frigul care-ncepe să amorţească oasele. E adevărat că s-au dus nopţile noastre albe de vară, dar au apărut nopţile colorate cu apusuri pe-nserate de neignorat. Eu nu le ignor pentru delirul (nu te gândi la patologii, devino mai variată lingvistic, învaţă-ţi mintea cu mai multe sensuri) cromatic care-mi intră-n sange și culorilele duc cumine pana departeși mult.