Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Când s-a născut, avea deja 100 de ani și era cea mai înțeleaptă fiin ţă   în via ţă , oricat de stranie şi neverosimilă ar părea această întâmplare. Ce  lume ciudată! Vă spun că-i adevărat. . Ea vedea și asculta ce nu se vedea, dar exista și ce nu se auzea, dar era audibil. Și a tot crescut și a tot crescut. Acum crede ca va fi eternă, ce să se mai facă?Să alunece şi să se târască timpul prin ea până la infinit?

Cr Credeți sau nu, obiceiurile noastre alimentare par a fiinfluențate de stilul de muzică din fundal, arată cercetarea. Când masa (ți-)este servită probabil că ultimul lucru la care te gândeşti  este ce muzica ai iPod sau în mediul în care iei masa și la ce volum o asculți. Poate ar trebui. Credeți că aveți tendinţa să  mâncați mai sănătos când volumul muzicii este mai ridicat sau viceversa.? Cercetătorii de la Universitatea din Florida de Sud, Tampa, au făcut mai multe experimente pentru a afla. https://www.medicalne În studiu, cercetătorii au examinat efectele volumului muzicii ambientale asupra alegerilor dintre alimentele sănătoase și nesănătoase. Resursre: https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 wstoday.com/articles/321922.php?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=weekly-us

Încercând să mă documentez pentru acest articol ca de obicei, am căutat referinţe în limba engleză dar ce crezi? Nu am găsit dintr-un simplu motiv:’you”=”tu/voi/dumneavoastră”, acoperind și plurarul și politeţea. Merg către resurse de lingvistică națională dar nici acestea nu prea există până la a lipsi cu desăvârşire, cu excepția unor adnotări mai degrabă anecdotice. Deci îmi permit să fiu maximal subiectivă și destul de nedocumentată de data aceasta. Îmi pun mai întâi o întrebare.. retorică..de fapt poți să răspunzi și tu la ea. Cum se face că  , „dumneavoastră”, un cuvant  aproape exclusiv românesc a ajuns cumva la rang de veneraţie în discursul social? Să fie expresia unei instalări în aparenţe? ?Cu toții dimpreună cu Dex-ul asociem adresarea cu dumneavoastră cu respecrul și politeţea. Așa să fie?  Ar putea fi și o neclaritate a cum ne situăm fa ţ ă  de acea persoană ca parte din expertien ţ a proprie de viaţă, care sunt granițele și limitele relaţionării? Din persp

Când este crunt de frig afar ă  și orice alee devine patinoar, când până și câinii aleargă fără țintă  pe străzi, te gândești cu toate gândurile și simţurile toate la „acasă”. Depinde mult de versatilitatea ta afectivă să faci din locul și din  oamenii prezentului tău un „acasă” mai apropiat și reconfortant. Pentru c ă f iecare are un acas ă ideal prin reamintirea si rereamintirea celui originar.   Amintirile sunt o ficţiune cu cât sunt mai indep ă rtate temporal. https://www.psychologytoday.com/us/blog/out-the-ooze/201508/home-is-where-the-heart-is-where-is-home Despre amintirile false, mai jos.

Anul acesta am tr ăit   schimbări pe cât de nuanţate pe atât de evidente, cel puțin asa s-au simtit la mine in interior. , persoana autoreflexiva cum mă cunoașteți că-mi sunt. Am fost mai rezilient ă  decât alte dați în viața mea de adult, cel puțin. Am râs, am plâns, am gândit, am simțit, am ascultat (voit sau nu)și spus și scris povești infinit mai mult. Am trait emo ţii intense în momente de scurtă durată, ceva de neuitat. Experiența cotidiană m-a trimis în anumite momente către cea a omului mic din mine, conştientizând mai bine ca ce a fost a fost și că ACUM este despre ACUM.L-am ţinut de mână pe copilul acela şi continui să fac asta şi acum. Am calatorit si retrait ani in clipe. Nu stiu daca-ti poti imagina cum este asta. Am iubit  mult si mai puţin , am apreciat si nu am mai apreciat. Am avut simpatii si antipatii (spre enorma mea surprindere) . Am uitat si nu m-am mai intors, am reinceput. Am reinceput cu Atunci la picioare le mele , nu in spatele meu.

Pe o climă jumătate soare, jumătate ceața (deși nu știu exact cât de egale au fost jumătăţile), taximetristul cu care am rezonat și simpatizat de la început (veivedea de ce) și-a rostit monologul interior cu voce tare privind mașinile parcate cumva pe diagonala unuyi mic spatiu liber, pe trecerea de pietoni, în stația de autobuz, în fine, cam peste tot. Bineînțeles ca aceste gânduri furioase ale sale au ajuns şi-n sfera responsabilizării autorității poliției, care, ca să-l parafrazez, până și la acidente ajunge prea târziu doar ca să aduna morții și rănitiii”, nu mai devreme. În timp ce-şi rostea acest manifest comunitar la radio suna zaharisit și sărbătoresc „tot ce am nevoie de Crăciun ești tu” ("All i want for Christmas is you") . . Pe un trafic ultraaglomerat (un sine-qua-non absolut)pe care sigur ți-l imaginezi și l-ai trăit și tu, am ajuns totuși la destinație. Momente magice pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă din an! 13 decembrie, 2 p.m. În

Nu, aceast ă  postare nu are un caracter confesional, nu este o rug ă minte ca atare,  adică nu este despre mine la modul cel mai direct. . "Nu mai plânge!" este o reacţie prin care se interzice un act fiziologic (cu substrat mai profund, de  mai multe ori, este adevărat) unui copil sau unui adult mai întâi mai mult din nevoia persoanei martore de a finaliza o situaţie care o tulbură peste măsură şi cu care nu ştie ce să facă. Uneori urmează întrebarea "De ce plângi?" care arată o oarecare preocupare pentru persoana carte plânge. întrebare la care probabil că nu se aşteaptă un răspuns.. cel puţin nu în scurt timp (pentru că este nevoie ca persoană să se oprească mai întâi din a plânge, desigur).  Se plânge din multe motive sau din aproape niciun motiv.  Dacă se afla motivul şi cel puţin pare a fi unul întemeiat, se livrează sfaturile cu convingerea că vor"salva situaţia pentru toţi: "Fii curajoasă(curajos) !",  "Eşti puternic(a), nu tr