Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Aceasta a fost mini-călătoria cea mai contrastantă emoţional din ultimul timp. A debutat cu o explorare de nevoie nu a falezelor maritime, ci în căutare de super-market-uri la ora 4 p. m. pentrtu că arta nu te hrăneşte decât metaforic. Un prilej de a descoperi Locuri feerice. M-am bucurat să mă hrănesc și cu arta, după celălalt tip de hrană, prânzul. Totul a continuat cu o feerie a pescăruşilor și a sunetelor tânguitoare, a algelor, a valurilor în aroma sărată și cu atingeri solare și de briză. S-a finalizat cu o furtună maritimă apologetica de te lua vântul de tot.

Trupul ei este un sanctuar al emoţiilor și al amprentelor, al facerii,  desfacerii  și nefacerii, al posibilului și imposibilului, dar îmbinate atât de strâns ca nici nu mai știi care-s care. Are încrustate-n trup  autostrăzi cu sens..unic, care duc și aduc oriunde și de oriunde, dar nu pe oricine/orice. Trebuie străbătute cu grijă și fineţe fibrele corpului acesta, conectate cu fragilitatea creierului. Rândurile de mai jos nu prea sunt citate-n opere. Cum trăim în epoca în care cărțile se scriu după cărți, de data aceasta eu am unic ghid aproape gândirea mea. Ce ne sunt corpurile? Au fost, repudiate în cultura occidentală în raport cu spiritul, "sufletul"(o noţiune goală de conţinut. Deci  ce ne sunt corpurile? O grămada de oase, muşchi tendoane, trăiri, tristeţi, bucurii, disperare și extaz. Nu, nu sunt metafore. Poate că te surprinde cum amestec materialul cu imaterialul enumerând. Mai porți în și sub pielea ta loviturile, mângâierile, tăieturil...

Lecția  distragerii atenţiei  Ce dacă pielea este colorată în nuanţe de vineţiu și apus de soare ca de o pensulă a unui pictor impresionist? Firesc. În această lecție a distragerii atenţiei altceva  m- a acaparat. A fost promisiunea unui aer pur din înălţimi, oglinda unor ape  (nu te gândi l la narcisism!) , multe nuanţe de albastru, noi teritorii și oameni ce se așteptau descoperite/descoperiţi poate. Ba chiar m-am concentrat/meditat nu în poziția yog a , ci fiind prezent ă cu    sautodisciplină.Nu poziția este esenţa unei astfel de practici. Ei, am făcut-o în picioare. Am întâlnit italieni care discutau cu privirea scufundată în apă.N-am înțeles nimic din italiana lor, un grup de motociclişti unguri care au fost identificabili de mine prin limbaj deși limb a-mi rămâne straină . Am privit şirul lung de scări pe care doar l-am privit, , străbătând doar câteva din circumstanțe de neignorat și am inspirat prelung cu capul în nori. ...