Trupul ei este un sanctuar al emoţiilor și al amprentelor, al facerii, desfacerii și nefacerii, al posibilului și imposibilului, dar îmbinate atât de strâns ca nici nu mai știi care-s care. Are încrustate-n trup autostrăzi cu sens..unic, care duc și aduc oriunde și de oriunde, dar nu pe oricine/orice. Trebuie străbătute cu grijă și fineţe fibrele corpului acesta, conectate cu fragilitatea creierului.
Rândurile
de mai jos nu prea sunt citate-n opere. Cum trăim în epoca în care cărțile
se scriu după cărți, de data aceasta eu am unic ghid aproape gândirea
mea.
Ce
ne sunt corpurile? Au fost, repudiate în cultura occidentală în raport cu spiritul, "sufletul"(o noţiune goală de conţinut. Deci ce ne sunt corpurile?
O grămada de oase, muşchi tendoane, trăiri,
tristeţi, bucurii, disperare și extaz. Nu, nu sunt metafore. Poate
că te surprinde cum amestec materialul cu imaterialul enumerând.
Mai porți în și sub pielea ta loviturile, mângâierile,
tăieturile, cicatricile și amintirile lor. Corpul este un cosmos
dimpreună cu mintea. Nu vreau să dovedesc inefabilul trupului. Este
ceea ce este ireversibil și totuși reversibil în parte dacă vrei.
R. Descartes s-a înșelat în dualitatea minte-corp și nu doar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!