Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Acest articol nu are o legătură direct ă  cu operele proust-iene " În c ă utatarea timpului pierdut"   şi  "T impul regasit"  deşi s-ar putea g ă si asocieri.. Tu cum stai cu timpul? Pierzi timpul uneori şi te învinovăţeşti pentru asta? Întotdeauna va exista o listă nesfâr ș ită de activităţi de îndeplinit ș i o cultură a productivită ț ii care impune terminarea rapidă şi de urgenţă chiar şi a ceea ce nu este urgent . Ţi se cere să nu pierzi timpul, altfel  bine ai face să te simţi vinovat . De fapt, tocmai timpul petrecut astfel este plictisitor şi neproductiv. De exemplu , ţi s-a întâmplat vreodată să crezi că nu vei mai termina de citit şi sau de răspuns tuturor e-mail-urilor? Ai observat cu ce frecvenţă pe zi (sau oră... sau minute) îţi verifici e-mailul sau conturile social-media? Cei mai mul ț i verifică mesajele la fiecare câteva minute , le citesc şi se simt stresaţi cu privire la ele, dar nu acţionează deloc sau puţin în privin...

Din experienţa mundană de până acum, nu prea multă, recunosc, am ajuns la o concluzie nedefinitivă. Există 2 categorii de oameni (să-mi fie scuzată simplificarea):  oamenii care vorbesc din şi în citate sau cărţi  şi cei care vorbesc după citate, după ce au introiectat oarecum informaţia sau au uitat citatul, sau nu vor  să fie acuzaţi de plagiat, nerostind ori uitand numele autorului, tot cam acelaşi lucru fiind.. Unde sunt ei în ceea ce susţin, care-i opinia lor ? Cum formulezi cu propriile gânduri şi cuvinte mesajul? Ce adaugi sau elimini? Eu nu aparţin niciunei astfel de categorii. Eu vorbesc din mine şi după mine şi încerc să gândesc cu mintea mea nerefuzând lectura, desigur.  Nu mă exprim din şi nici prin citate  şi nici nu recomand, poate doar pentru exersarea memoriei.. ! Din nou, să-mi fie scuzată aroganţa supremă poate şi prin lipsa declarată de modele pe care să le consider semnificative, cu excepţia...

Pentru cine scrii   atunci când scrii (orice contează   pentru tine)? Pentru tine sau pentru ceilalţi? Îmi imaginez deja că   ai putea răspunde că   pentru mine   şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat care-mi închipui că   doreşti să   te arăţi a fi   şi chiar să   fii sau poate chiar eşti. Este posibil să   scrii pentru   a te exprima , pentru   a fi chiar o inspiraţie pentru ceilalţi   cum au fost alţii pentru tine. Însă   observi că   nu toţi receptează   ceea ce oferi,   ceea ce eşti   în ultimă   instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Ce faci în acest moment (de cotitură?)? Modifici ceea ce   şi cum exprimi astfel încât să   fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să   aparţii sau   iluzoriu   toată   lumea. Este asta o solu ţie? Poate ţi-ai dat seama deja că.. nu este. A scrie pen...