Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Initial, titlul era Specialistul primitiv Pare contradictoriu titlul? Dac ă  nu, e ok. Inseamn ă  c ă  nu ai zeificat, glorificat, crezut perfect specialistul. Ceea ce vei citi mai jos, specialist  de-ai fi sau nu/om educat cu diplome la colecţie/poate-n pereţi (s-a mai vazut),  nu sunt judec ă ţi de valoare sau etichete. Nu- ţ i atac ego-ul. Sunt doar concluzii ştii deja, nedefinitive, provizorii. Un fel de provizorat personal (poate nu doar personal, tu ce crezi despre asta/despre tine?). Acest fragment este şi despre ce am învățat de la diverşi specialişti din diverse domenii (totuşi nu atât de mulţi şi nici multe.. domeniile) și de la mine însămi. Prezentul trăirii nu-ţi oferă pe moment mai nimic din elucidarea emoţională comparativ cu ce îţi oferă amintirea la scurt timp/ mai  lung timp. Nici aluzii proustiene nu voi face aici. Adesea a fi specialist într-un domeniu (specific și îngust, se exclude aici inter-disciplinaritatea care-i altceva/ s-ar dori a fi altceva) te implică să

 

Calești magice încărcate cu minuni uitate și visuri zboară printre stele, îți vor destăinui nostalgicii timpului, poate și optimiștii. Ți se reamintește că acum este momentul cel mai oportun să te trezești la viață și să visezi din nou. La ce? Să visezi. De sărbători, oamenii se reunesc mai mult ca niciodată. Spiritul gregar se activează spontan. Cunoscuți pe care și uitasei că-i cunoști îți împărtășesc marile lor realizări care nu te includ și pe tine cu cea mai fireasca bucurie.. A te preocupa pentru celălalt devine mantra timpului, dar este doar a zilei. Durează  pentru puțin timp. Oamenii lupă, speră, uită, fac în locul altora ce-i de făcut. Își caută locul și cei mai norocoși îl și găsesc prin jocul circumstanțelor. Evoluția nu preferă pe nimeni. Să controlezi circumstanțele vieții este visul suprem.

  Cortizolul, hormonul stresului, prezice negativ actele de caritate și reprezentările valorilor neuronale (indicatori ai fMRI) în funcție de capacitatea de mentalizare. Altruismul, definit ca un comportament costisitor referitor la alții, variază considerabil în funcție de oameni și contexte. Un context proeminent în care oamenii trebuie frecvent să decidă cum să acționeze social este stresul. Cum afectează stresul luarea deciziilor altruiste și prin care mecanisme neurocognitive? Pentru a răspunde acestor întrebări, pe 14 marti,e s-a  evaluat activitatea neuronală asociată cu donațiile caritabile în condiții de stres. Participanții umani (bărbați și femei) au finalizat o sarcină de donație caritabilă înainte și după ce au suferit fie un factor de stres psihosocial, fie o manipulare de control, în timp ce activitatea lor cerebrală a fost măsurată folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Deoarece capacitatea de a deduce stările mentale ale altor oameni (ad

https://unsplash.com/photos/OgvqXGL7XO4 Ce este scleroza multiplă? Scleroza multiplă (SM), o boală progresivă care afectează 2,8 milioane de oameni din întreaga lume și pentru care nu există un tratament definitiv. SM este o boală inflamatorie cronică a sistemului nervos central care atacă tecile de mielină care protejează neuronii din creier și măduva spinării. Cauza sa nu este cunoscută, dar unul dintre cei mai suspecți este virusul Epstein-Barr (EBV), un virus herpes care poate provoca mononucleoză infecțioasă și stabilește o infecție latentă, pe tot parcursul vieții, a gazdei. Ce este EBV? Virusul Epstein-Barr (EBV) este un herpesvirus care provoacă boala copilăriei mononucleoză infecțioasă. Transmițându-se în principal prin salivă, persistă ca o infecție latentă în celulele B umane. Eforturile de a stabili confirmarea cauzală a studiilor anterioare care sugerează o legătură MS-EBV s-au confruntat, până acum, cu o provocare majoră. Cu atât de mulți oameni infectați cu EBV chiar ș

Cer de plumb și fulgi de nea sau picături ce ploaie, nici nu știi. Teribilă metamorfoză. Un fulg, o rafală de vânt proiectează în tărâmul incertitudinii, tărâm frafgil fără secrete. Bucuria începe în mugurii verzi  ici-colo. Ba nu, bucuria începe în interior. Viforul se oprește tot de acolo. Dacă aș diagnostica primăvara, aș crede că are personalitate multiplă. Dar nu o fac. În curând va arbora câmpuri verzi și fascina cu cromatică divină cu sunete de privighetori.

  Era o dimineață cu mult soare, prea mult soare. În plimbarea matinală pe pasarela de deasupra lacului zăresc un grilaj surprinzător de luminiscent chiar în lumina prea puternică deja. Parcă bucăți de diamant în minitură se legănau agățate acolo. M-am apropiat, nu cu intenția de a fura vreunul, ci de a observa mai îndeaproape, încă nu știam ce. Uimirea mi-a fost mare când am descoperit acolo sute de lacăte, multe inscripționate cu i ni ț iale  sau cu „love”. În ce scenariu și-n care secol mă aflam cu aceste simboluri ale iubirii, m-am întrebat. Oare sunt ale iubirii? Când am mai văzut că pe o porțiune din lemnul grilajului scria „eu+nimeni”, am completat întrebarea în monologul meu cu „sau ale disperării”? Am ajuns acasă și m-am documentat despre acest subiect   ș i fenomen straniu rămânând mirată și după aceea. Într-adevăr, lăcățelele văzute de mine erau însemne ale iubirii. Istoria „lacătelor dragostei ” datează de cel puțin 100 de ani. Are la origine o poveste sârbă, din t