Treceți la conținutul principal

.

.

Stres și altruism

 


Cortizolul, hormonul stresului, prezice negativ actele de caritate și reprezentările valorilor neuronale (indicatori ai fMRI) în funcție de capacitatea de mentalizare.

Altruismul, definit ca un comportament costisitor referitor la alții, variază considerabil în funcție de oameni și contexte.

Un context proeminent în care oamenii trebuie frecvent să decidă cum să acționeze social este stresul. Cum afectează stresul luarea deciziilor altruiste și prin care mecanisme neurocognitive?

Pentru a răspunde acestor întrebări, pe 14 marti,e s-a  evaluat activitatea neuronală asociată cu donațiile caritabile în condiții de stres. Participanții umani (bărbați și femei) au finalizat o sarcină de donație caritabilă înainte și după ce au suferit fie un factor de stres psihosocial, fie o manipulare de control, în timp ce activitatea lor cerebrală a fost măsurată folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Deoarece capacitatea de a deduce stările mentale ale altor oameni (adică, mentalizarea) prezice dăruirea prosocială și poate fi susceptibilă la stres, am examinat dacă efectele stresului asupra altruismului depind de capacitatea generală a participanților de a se mentaliza, așa cum este evaluată într-o sarcină independentă.

Creșterile cortizolului, hormonul stresului, au fost asociate cu reduceri ale donațiilor la participanții cu capacitate mare de mentalizare.


Pe scurt, despre mentalizare

Mentalizarea este abilitatea de a reprezenta stări mentale pentru a naviga în lumea socială. O capacitate de mentalizare redusă este un factor de risc pentru o varietate de probleme psihologice. Mai multe studii au indicat deficite în cunoașterea socială la agresori și victime, în special în mentalizarea furiei.


Semnificația studiului

Altruismul este un element fundamental al societății noastre. Dovezile emergente indică un rol major al stresului acut și al neuromodulatorilor legați de stres în comportamentul social și luarea deciziilor. Cum și prin ce mecanisme stresul poate afecta altruismul rămâne evaziv.

Am observat că hormonul stresului cortizolul a fost legat de un comportamentul altruist diminuat. Acest efect a fost mediat de reprezentări ale donatiilor de valori reduse în cortexul prefrontal dorsolateral drept (rDLPFC) și a depins în mod critic de capacitatea individuală de mentalizare.

Descoperirile noastre oferă noi perspective asupra modulării altruismului uman legat de dinamica hormonilor de stres și asupra mecanismelor socio-cognitive și neuronale implicate, cu implicații importante pentru dezvoltările viitoare ale intervențiilor mai direcționate pentru scăderile legate de stres în comportamentul social și cogniția socială.


https://www.jneurosci.org/content/early/2022/03/03/JNEUROSCI.1870-21.2022.abstract

https://www.mdpi.com/1660-4601/19/4/2410


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \