Era o dimineață cu mult soare, prea mult soare. În plimbarea matinală pe pasarela de deasupra lacului zăresc un grilaj surprinzător de luminiscent chiar în lumina prea puternică deja. Parcă bucăți de diamant în minitură se legănau agățate acolo. M-am apropiat, nu cu intenția de a fura vreunul, ci de a observa mai îndeaproape, încă nu știam ce.
Uimirea mi-a fost mare când am descoperit acolo sute de lacăte, multe inscripționate cu inițiale sau cu „love”.
În ce scenariu și-n care secol mă aflam cu aceste simboluri ale iubirii, m-am întrebat. Oare sunt ale iubirii? Când am mai văzut că pe o porțiune din lemnul grilajului scria „eu+nimeni”, am completat întrebarea în monologul meu cu „sau ale disperării”?
Am ajuns acasă și m-am documentat despre acest subiect și fenomen straniu rămânând mirată și după aceea.
Într-adevăr, lăcățelele văzute de mine erau însemne ale iubirii. Istoria „lacătelor dragostei” datează de cel puțin 100 de ani. Are la origine o poveste sârbă, din timpul Primului Război Mondial, despre un pod din orașul balnear Vrnjacka Banja, numit „Podul de dragostei”.
Începând cu anii 2.000, podurile cu „lacătele iubirii” s-au răspândit în întreaga lume. În prezent, există peste 100 de astfel de locații pe glob. De obicei, numele sau inițialele persoanelor iubitesunt înscrise pe lacăt, iar cheiase aruncă pentru a simboliza dragostea eternă. Motivele pentru care „lacătele iubirii” au început să apară variază între locații și în cele mai multe cazuri sunt neclare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!