Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2021/02/sindromul-hubris-sau-mandria-exagerata-1.html Sindromul Hubris și caracteristicile sale Spre deosebire de majoritatea tulburărilor de personalitate, care apar la vârsta adultă timpurie, considerăm sindromul hubris ca fiind în curs de dezvoltare numai după ce puterea a fost menținută pentru o perioadă de timp și, prin urmare, se manifestă la orice vârstă. În acest sens, urmează o tradiție care recunoaște existența schimbării patologice a personalității, cum ar fi cele patru tipuri din ICD-10: - schimbarea durabilă a personalității după traume - boli psihiatrice, dureri cronice sau tip nespecificat H u bris este adesea văzut ca o extindere naturală a încrederii și ambiției cerute de oricine caută putere. În timp ce mulți ar putea considera că hibri s este o parte nefericită a liderilor, ei cred, de asemenea, că cel puțin un anumit nivel de h u bri s este prețul de plătit pentru o conducere excelentă. Lord Owen, fost medic, pol

Nu mi s-a întâmplat, n-am făcut  nimic deosebit de ziua mea. Nimeni nu mi-a luat un an „de pe umeri”, nici înțelepciune sau  răspunsuri la marile dileme ale vieții nu mi-a oferit cineva și nici nu mi s-au „pogorat”de niciunde.. Poate am primit mai multă atenție, dar ajungem și acolo. N-am ținut  evidenț a (oricum, au fost peste așteptările mele)  a cine mi-a urat magicul „la mulți ani!”. Dar am mulțumit pentru el. Aprecierea, prefer s-o primesc pe tot parcursul anului. Nu-mi prea plac supradozele, fie ele și de apreciere și gânduri bune. Dar.. Așadar, primele ore din zi le-am dedicat mulțumirii  cu o perseverență de invidiat  la mesajele primite pe diferite canale media că doar trăim în epoca mass-mediei și a tehnologiei. Chat, grupuri, msg., apeluri tel. m i-au minunat ziua. Fiind adept a replicii din „Pygmalion” ( Bernard Shaw ) , „Tratează-i pe toți oamenii la fel”, am încercat să-i „mulțumesc” pe toți. Bine-nțeles că n-am reușit. Atenția mi s-a comutat pe vântul ușor ca

  Formele şi sunetele pot avea gusturi deosebite, în timp ce literele sau cifrele pot întruchipa personalităţi şi genuri distincte. Ţi s-a întâmplat ? Ce culoare are luni ? Ai trăit vreo   dimineaţă albă   (sau crezi ca numai nopţile pot fi albe ?) sau sunetul trântirii unei uşi a avut un miros sau un gust distinctiv pentru tine vreodată ? Sinestezia    înseamnă "unire a simţurilor"   şi  sineste ţ ii  sunt adulţi ale căror simţuri se amestecă într-un fel de "crosscablare" a creierului. Pe baza studiilor de auto-raport şi a   studiilor de caz ştiinţifice până în prezent, par a fi 80 de tipuri de astfel de percepţii senzoriale involuntare. Cele mai răspândite, mai jos. Despre experienţa sinesteziei, tot mai jos. Tot mai multe dovezi arată că sinestezia este mai frecvenţa tipurilor creative şi că unele dintre minţile cele mai pline de imaginaţie -  Hockney, Kandinsky, Nabokov  - erau într-adevăr sinestezice. Până recent, sinestezia a avut partea sa de sceptici. Să mă

Istoria nebuniei este istoria puterii. Pentru că își imaginează puterea, nebunia este atât i ncapabil ă, cât și atotputernic ă . Amenințând structurile normale de autoritate, nebunia este angajată într-un dialog nesfârșit - câteodată un monolog monomaniac - despre putere. Carisma, farmecul, capacitatea de a inspira, convingerea, disponibilitatea de a-și asuma riscuri, aspirațiile grandioase și încrederea în sine copleșitoare sunt calități adesea asociate cu o conducere de succes. Cu toate acestea, există o altă latură a acestui profil, deoarece aceste calități pot fi marcate de impetuozitate, de refuz de a asculta sau de a primi sfaturi și de o anumită formă de incompetență atunci când predomină impulsivitatea, nesăbuința și neatenția frecventă la detalii. Acest lucru poate duce la conducere dezastruoasă și poate provoca daune pe scară largă. Pierderea în consecință a capacității de a lua decizii raționale este percepută de publicul larg ca fiind mai mult decât „doar o gr

  Câteva grade afară, dar mai multe în interiorul meu. Nu am febră. Am început să demonizez frigul așa cum demonizam Soarele, vara. Dar știm doar că iarna nu-i ca vara.  Mă consolez cu elucubrații intelectuale, zboruri (știi de care, cititorule) și cu cerul s ț lbatic de o culoare dionisiacă sau de smoal ă . Ambele culori ( nu spun nuanțe) sunt binevenite pentru  adâncul din mine .  Privesc sârme și copaci unde câte-o pasăre își mai odihnește aripile. Altfel, nimic nu mișcă, nu se aude și nu se mișcă . Doar  câteva vrăbii se agit ă   ș i anunță primăvara, pare-se.  O împietrire ca de îngheț.

  P.S.: Nicio legătur ă  cu filmul Memento. Finalul este un nou început, nu uita! *Concluzii la final de an* * Am trăit și observat tendința oamenilor de a evita să fie personali față de o altă persoană. Este mai ușor să te adresezi grupului decât persoanei în virtutea spiritului gregar al speciei, desigur. Nu-ți asumi nimic, ba chiar devii mimetic. Se spune că e benefic (speciei). La acest capitol mă declar aproape  tabula rasă . De cele mai multe ori prefer interacțiunea cu o persoană/mai multe, individual din grup ,comparativ cu grupul care poate să nu aibă nicio/o slabă legătura cu fiecare persoană din grup. Desigur că persoanele din grup l-au format pe baza a ceva comun, de exemplu, valori. Grupul are o sinergie aparte. În consecință, aș putea fi considerată o persoană care a crescut într-o peștera/ grotă după cât de primar dezvoltat am simțul gregar. Dar cine știe? Poate că da, poate că nu. ** Se tot vorbește despre devoltarea personală și despre curajul de

  Cum percepi și cum trăiești ca adult iarna și sărbătorile? Cu naivitatea de copil, agățându-te de "copilul din tine" sau mai cu substanță și cu parfum nu de turtă dulce, ci cu  parfum de.. Acum? * Afară ninge, ninge iar! Ca-n basme, aș spune dacă aș mai trăi în epoca  basmelor, interior. Articulațiile mi se revoltă, dar eu nu. Să imersez în mundan, zic.  Luminițe colorate și imagerii în capul meu. Oameni mitologici așa ziși varietăți de „moș Crăciun” din ireal ca să-mi încălzească sinapsele și trupul tot. Afară ninge, ninge iar! Parcă a stat , dar mi s-a părut.  Ninge din nesfârșit și e real.   Am crescut cu viscolele  și sclipirile solare proprii , zăpadă.  "copilul interior": Heeei!  mă atenționează nelămurit.  Adevărul este că nu cunoaștem niciodată tot ce se află înăuntrul nostru.