Câteva grade afară, dar mai multe în interiorul meu. Nu am febră. Am început să demonizez frigul așa cum demonizam Soarele, vara. Dar știm doar că iarna nu-i ca vara.
Mă consolez cu elucubrații intelectuale, zboruri (știi de care, cititorule) și cu cerul sțlbatic de o culoare dionisiacă sau de smoală. Ambele culori ( nu spun nuanțe) sunt binevenite pentru adâncul din mine.
Privesc sârme și copaci unde câte-o pasăre își mai odihnește aripile. Altfel, nimic nu mișcă, nu se aude și nu se mișcă.Doar câteva vrăbii se agită și anunță primăvara, pare-se. O împietrire ca de îngheț.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!