Treceți la conținutul principal

sinestezia

 



Formele şi sunetele pot avea gusturi deosebite, în timp ce literele sau cifrele pot întruchipa personalităţi şi genuri distincte.


Ţi s-a întâmplat ?
Ce culoare are luni ?
Ai trăit vreo dimineaţă albă (sau crezi ca numai nopţile pot fi albe ?) sau sunetul trântirii unei uşi a avut un miros sau un gust distinctiv pentru tine vreodată ?

Sinestezia  înseamnă "unire a simţurilor" şi sinesteţii sunt adulţi ale căror simţuri se amestecă într-un fel de "crosscablare" a creierului.
Pe baza studiilor de auto-raport şi a studiilor de caz ştiinţifice până în prezent, par a fi 80 de tipuri de astfel de percepţii senzoriale involuntare.
Cele mai răspândite, mai jos.

Despre experienţa sinesteziei, tot mai jos.

Tot mai multe dovezi arată că sinestezia este mai frecvenţa tipurilor creative şi că unele dintre minţile cele mai pline de imaginaţie - Hockney, Kandinsky, Nabokov - erau într-adevăr sinestezice.

Până recent, sinestezia a avut partea sa de sceptici.
Să mă consider şi eu printre ei ?

În  “Wednesday Is Indigo Blue” ,  cercetătorul Richard Cytowic şi neurologul David Eagleman explică neuroştiinţa şi genetica din spatele experientelor multisenzoriale.
De unde scepticismul ?
Pentru că sinestezia a contrazis teoria unimodala a simturilor.
Oamenii de ştiinţă de azi explorarează sinestezia şi modul în care se schimbă viziunea tradiţională a funcţionarii creierului.

Cytowic şi Eagleman susţin că percepţia este deja multisenzorială, însă pentru cei mai mulţi dintre noi există mai multe dimensiuni ale sale, dincolo de rază de acţiune a conştiinţei.
Astfel, sinestezia este o fereastră asupra minţii şi a creierului, subliniind diferenţele uimitoare în modul în care oamenii văd lumea.

Neuroimagistic a încercat obiectivarea acestei experienţe. Se ştie acum că există o asociere genetică, precum şi o baza neurologică pentru sinestezie.

Ce crezi despre asta ?

Referinţe:





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu.  Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează aspectele estetice şi tehnice alemediilor create de om, dar afect...

Cum vezi? Astigmatismul miopic

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

Auto-terapia

  Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă un răspuns univoc.  Uneori există acuzații de pseudo-practică..  Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale, sau psihoterapia, se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsesc intervențiile auto-dirijate. Este acesta un factor care ar putea face ca autoterapia să fie ineficient ă . Nu chiar, dar s ă vedem. ceea ce numim autoterapie nu este sinonim sau un înlocuitor pentru psihoterapie. Cu toate acestea, ar putea fi o completare excelentă pentru sprijinul profesional. Tehnici/instr...