Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

* Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri,  același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea  o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus,  fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând. ** Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am av...

Zilele acestea am citit şi ascultat câteva pove ș ti despre veterani de război şi reziliență, migrare, amintiri şi m-am hotărât să mă documentez ştiinţific despre acest subiect delicat şi am făcut-o. Prin urmare,am scris acest articol. Printre consecințele războiului, impactul asupra sănătății mintale a populației civile este unul dintre cele mai semnificative.  Studiile asupra populației generale arată o creștere certă a incidenței și prevalenței tulburărilor mintale. Femeile sunt mai afectate decât bărbații. Alte grupuri vulnerabile sunt copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. Ratele de prevalență sunt asociate cu gradul de traumă și cu disponibilitatea suportului fizic și emoțional. Utilizarea strategiilor de coping cultural și religios este frecventă în țările în curs de dezvoltare. Războaiele au avut o parte importantă în istoria psihiatrică în mai multe feluri. Recunoașterea unei proporții a populației care nu este potrivită pentru recrut...

Situația despre care voi relata mai jos s-a produs prin nu știu care întâmplare.Astfel, am fost martoră, de la o oarecare distanța (motiv pentru care și invoca întâmplarea)la un discurs medical despre tulburările cronice, neurodegenerative care a abordat și atitudinea oamenilor faţă de aceste persoane:evitare, ocolire, „trecere peste”, lipsa unei dorințe de interacțiune cu astfel de persoane. Pescurt, marginalizare. Nu neg, dar nu generalizez. Totul comunicat cu tente dramaticoide și la crimogene deloc pe gustul meu. S-a conchis cu salvarea de la providenţă, desigur cu efuziuni religioase: "Cineva acolo, sus, ne iubește pe toţi." Ce ne facem atunci cu agnosticii și ateii? Să nu luăm totuși în considerare acum cazurile (chiar personalităţi importante mondiale) care s-au convertit în urma unor traume prea dificil de gestionat sau cine stie de ce /spre finalul vieții. M-am îndepărtat suficient astfel încât să nu mai aud .Ceea ce am ascultat, mai mult sau mai puțin cu c...