Normalizarea (?) narcisismului. Narcisismul cotidian vs. cel clinic

 

Ai fost „acuzat/ă” de narcisism pentru că ai multiple conturi pe social media?

Sau pentru că te gândești doar la tine prioritizandu-te?
Sau pentru că mai faci încă o formare doar pentru încă o diplomă și recunoaștere socială?

Sau comparația socială este obsesia ta iubind competiția?

Nu o mai lungesc.

Narcisismul este în mod obișnuit conceptualizat ca o tulburare clinică, însă o mare parte din impactul său social are loc sub pragurile de diagnostic.

Narcisismul există de-a lungul unui continuum care variază de la interesul egoist normativ până la patologia personalității cu afectare clinică, doar o mică parte din indivizi îndeplinind criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate narcisistă (NPD).

 În schimb, narcisismul cotidian se referă la modele subclinice de comportament centrat pe ego care apar în populațiile generale și în mediile sociale tipice unde sunt adesea tolerate, minimizate, atribuite greșit stilului de personalitate sau încorporate în norme consolidate cultural.

În timp ce termeni precum „narcisism normalizat” și „narcisism subclinic” apar în întreaga literaturăprezentul articol adoptă narcisismul cotidian ca termen principal pentru a îmbunătăți percepția conceptuală.

Acesta reflectă natura de rutină, înrădăcinată social a acestor comportamente. Această formă de
narcisism este din ce în ce mai mult recunoscută ca un stil interpersonal

• dependent de context,

• înrădăcinat social,
  modelat de așteptări relaționale,

• norme de identitate digitală,

• structuri de recompensă și

• narațiuni culturale care promovează autopromovarea, autonomia și vizibilitatea performanței.

Comportamentul narcisist de zi cu zi apare de obicei în contexte non-clinice și este caracterizat mai puțin prin grandiozitate evidentă și mai mult prin auto-prioritate, auto-considerare hipersensibilitate la amenințarea percepută, gestionarea impresiilor și inconsecvență relațională.

Narcisismul cotidian este cel mai bine conceptualizat nu ca o formă atenuată de tulburare, ci ca o strategie interpersonală autoreglatoare care vizează 

• asigurarea admirației, 
• evitarea rușinii, 
• păstrarea statutului,
• menținerea autonomiei sau 
• protejarea unui simț fragil al sinelui.

 Spre deosebire de manifestările clinice, care sunt definite prin disfuncție pervazivă și afectare marcată, narcisismul cotidian poate coexista cu

• competența socială,

• 
  succesul ocupațional și chiar

• simpatia,

în special atunci când componente adaptive precum
asertivitatea,

ambiția,

carisma sau

autopromovarea sunt recompensate comportamental.

Opacitatea sa interpersonală este amplificată de abilitatea de gestionare a impresiilor, farmecul selectiv și fluența contextuală, permițând indivizilor să mențină favorurile sociale, generând în același timp tensiune relațională.

Această dualitate funcțională la suprafață, destabilizatoare în interior contribuie la invizibilitatea sa, daunele apărând ca ambigue, cumulative și relaționale, mai degrabădecât dramatice, acute sau ușor atribuibile. O astfel de ambiguitate ajută la explicarea motivului pentru care narcisismul cotidian este frecvent experimentat, dar relativ subteoretizat atât în

• ​​cercetarea clinică,

• cât și în cea organizațională.

Distincția față de tulburarea de personalitate narcisistă (NPD)

Narcisismul cotidian diferă de NPD prin

• severitate,

• omniprezență,

• rigiditate,

• afectare funcțională și

• distres clinic.

NPD necesită tipare maladaptative durabile care cauzează afectare semnificativă în diferite
contexte, în timp ce narcisismul cotidian

• poate fluctua în expresie,

• poate rămâne dependent de context și

• se poate prezenta cu trăsături prosociale intermitente

• Narcisismul cotidian este de obicei activat de factori declanșatori situaționali - în special amenințarea egoului,

• comparația socială,

• conflictul sau lipsa de respect percepută - mai degrabă decât de disfuncția omniprezentă a

Este important de menționat că persoanele care manifestă narcisism cotidian se prezintă rareori pentru tratament, nu pentru că există absență a prejudiciului, ci pentru că povara interpersonală este purtată în mod disproporționat de alții, reducând vizibilitatea clinică
și recunoașterea cercetării.

Prin urmare, impactul său societal este sistematic subevaluat, în ciuda faptului că este mult mai răspândit decât patologia clinică.

Referințe

Miller, J. D., D. R. Lynam, C. S. Hyatt, and W. K. Campbell. 2017. “Controversies in Narcissism.” Annual Review of Clinical Psychology 13(1): 291–315. doi: 10.1146/annurev-clinpsy-032816-045244 .

Nehrlich, A. D., J. E. Gebauer, C. Sedikides, and C. Schoel 2019. “Agentic Narcissism, Communal Narcissism, and the Self: Links with Self-Esteem and Life Satisfaction.” Journal of Personality 87(6): 1207–21.

Nevicka, B., A. H. De Hoogh, A. E. Van Vianen, B. Beersma, and D. McIlwain. 2011. “Narcissistic Leaders and Group Performance.” Psychological Science 22(10): 1259–67.

Roberts, B. W., K. E. Walton, and W. Viechtbauer. 2006. “Patterns of Mean-Level Change in Personality Traits.” Psychological Bulletin 132(1): 1–25. doi: 10.1037/0033-2909.132.1.1 .

American Psychiatric Association. 2022. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed., text rev.; DSM-5- TR). Washington, DC: American Psychiatric Publishing.

Lamkin, J., A. D. Clifton, W. K. Campbell, and J. D. Miller. 2022. “Narcissism in Everyday Life.” Current Opinion in Psychology 45: 101299.