Pentru cine faci fapte bune?

 

Ce este altruismul? (da, despre asta este acest articol, cum poate  îți dădusei seama din titlu)

Cum crezi sau ai observat că se comportă o persoană altruistă şi când? 

Cam multe întrebări? Să vedem încercările de a răspunde acestor întrebări.... de-a dreptul existenţiale (la cea despre tine doar tu vei putea răspunde, desigur)!

O definire generală a altruismului sugerează că altruismul se referă la un motiv pentru comportamentul de a oferi ajutor care are în primul rând scopul de a aduce beneficii altei persoane, vizând puțin sau deloc interesul propriu al celui care oferă ajutorul.

Deci altruismul înseamnă a fi preocupat, a avea grijă de bunăstarea celuilalt fără aşteptarea recunoştinţei sau a vreunei compensaţii sau gratificaţii?

Să fie chiar ca-n definirea generală de mai sus sau există nuanţări ale conceptului de altruism?

De fapt, lucrurile sunt complexe.

Să vedem ce arată studiile.

Una dintre cele mai recente abordări privind altruismul consideră că cel mai adecvat este a privi altruismul la om interdisciplinar. Altruismul este privit dintr-o perspectivă psihologică, neuroştiinţifică, şi evoluţionistă (în scopul clarificării originilor evolutive ale altruismului).

O perspectivă psiho-evoluţionistă ă  a altruismului

Cercetările evoluţioniste au încercat să răspundă întrebărilor privind motivaţia comportamentului altruist.

Printre altele, studiile au arătat că de altruismul pe bază de rudenie beneficiază rudele biologice şi este benefic în ultimă instanţă altruismului din punct de vedere genetic.

Autori precum W.D. Hamilton, în “The Genetical Evolution of Social Behaviour”, E. O. Wilson şi R. Dawkins in “Gena egoistă” au studiat bazele evolutive şi controversele privind altruismul.

Ideea că relaționarea dintre indivizi poate genera evoluția altruismului este discutabilă. 

Au existat chiar diverse discuţii si dezbateri privind acest subiect.

O perspectivă neuroştiinţifică, genetică  şi socială a altruismului

 Progresele recente în neuroștiință au permis investigații detaliate asupra relației dintre creier și comportament. Deși cercetările prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) au dezvăluit regiuni ale creierului asociate cu comportamentul altruist- cum ar fi cele implicate în procesarea recompensei și cogniția socială - rezoluția temporală limitată a tehnologiei auîmpiedicat înțelegerea pe deplin a proceselor neuronale dinamice.

Cu toate acestea, studiile au oferit informații valoroase despre localizarea spațială a proceselor altruiste.

Acestea au dezvăluit că
regiuni precum striatumul ventral, cortexul cingular anterior și cortexul prefrontal medial sunt implicate în procesele altruiste.

Într-un  studiu participanţii au fost examinaţi prin rezonanţă magnetică funcţională (RMN/fMRI) în timp ce au decis să doneze în mod anonim sau să nu doneze organizaţiilor caritabile.

S-a arătat că sistemul de recompensă este activat prin donaţii la fel ca atunci când se obţin recompense monetare. Zonele creierului care joacă roluri cheie în mecanisme mai primitive de ataşament social şi aversiune, mediază deciziile de a dona sau de a nu dona. 

Cum favorizează structura creierului bunătatea faţă de ceilalţi?

Mai jos se prezintă dovezile din neuroştiinţă cu consecinţe şi implicaţii asupra modului în care gândim şi ne comportăm.
De exemplu, “The Altruistic Brain: How We Are Naturally Good”  (Creierul altruist: cum suntem in mod natural buni) reprezintă o recenzie a celor mai importante cercetări în ceea ce priveşte modul  (unde, când şi cu cine?) în care oamenii se comportă altruist.

Altruismul modern

 Genetica și neuroștiința au avansat până la punctul în care au dezvăluit că altruismul nu este doar un comportament dobândit, ci mai degrabă un fenomen biologic. Diverse mecanisme genetice, hormonale și neuronale au fost legate de tendințele prosociale la indivizi.

Comportamentul altruist este evoluat genetic, dar nu este în niciun caz obligatoriu în mod natural.

 Diferiți factori:

•  sociali, 
• economici și 
• tehnologici 

 pot avea influențe diverse asupra comportamentului uman, unii contribuind la prosocialitate, alții încurajând egoismul sau competiția.

De exemplu, inegalitatea economică, identitatea ambiguă pe internet și dilemele mari ale acțiunii colective, cum ar fi schimbările climatice, provoacă altruismul în societatea modernă. Înțelegerea bazei genetice a altruismului și a cooperării este de mai mult decât un interes științific. Este din ce în ce mai necesar în termeni practici, pe măsură ce lumea se confruntă cu probleme precum amploarea și complexitatea, ca nivelurile de cooperare necesare să fie fără precedent.

Baza genetică a altruismului și cooperării este un subiect de mare fascinație și complexitate, invocând o interacțiune încâlcită între moștenirea biologică și factorii de mediu. 

Genele oferă fundamentul comportamentului prosocial, în timp ce evoluția culturală, normele sociale și experiențele individuale îi determină exprimarea. 

Cooperarea este la o cerere mai mare ca niciodată în lumea de astăzi, fiind necesare soluții urgente pentru a rectifica inegalitatea economică, izolarea digitală și provocările acțiunii colective la scară globală. Cu o înțelegere a rădăcinilor biologice și culturale ale altruismului, vom putea face progrese semnificative către o lume mai cooperantă și mai plină de compasiune.

Concluzii

Poate că dacă ai ajuns aici cititorule, ţi-ai dat deja seama care sunt concluziile, totuşi le voi enumera:

1. conceptul de altruism a fost abordat din perspective multiple: psihologice, sociale, evoluţioniste şi neuroştiinţifice, interdisciplinar deci este....Complex.
2. altruismul pe bază de rudenie este cea mai acceptată explicaţie a evoluţiei altruismului, existând totuşi multe controverse si contraiceri.
3. te-ai putea aştepta de la persoana cu care ai fost altruist/ă să fie altruistă la rândul său faţă de tine.
4. altruismul activează centrele creierului care sunt asociate cu plăceri primitive şi egoiste.
5. altruismul activează anumite zone cerebrale care afectate, ar putea afecta şi motivaţia altruistă.

Totuşi, este nevoie de mai multe cercetări care să documenteze procesele comportamentului altruist.

Referinţe selective:

Marsh, Abigail A. “Neural, Cognitive, and Evolutionary Foundations of Human Altruism.” WIREs Cognitive Science, vol. 7, no. 1, Jan. 2016, pp. 59–71. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1002/wcs.1377.

Hamilton, W. D. “The Genetical Evolution of Social Behaviour. I.” Journal of Theoretical Biology, vol. 7, no. 1, July 1964, pp. 1–16. ScienceDirect, https://doi.org/10.1016/0022-5193(64)90038-4.

Hurlemann R, Marsh N. Neue Einblicke in die Psychobiologie altruistischer Entscheidungen [New insights into the neuroscience of human altruism]. Nervenarzt. 2016 Nov;87(11):1131-1135. German. doi: 10.1007/s00115-016-0229-3. PMID: 27752721.

Boccadoro, S., L. Wagels, A. A. Puiu, et al. 2021. “A Meta-Analysis on Shared and Distinct Neural Correlates of the Decision-Making Underlying Altruistic and Retaliatory Punishment.” Human Brain Mapping 42, no. 17: 5547–5562. https://doi.org/10.1002/hbm.25635.

Blüher, Susan, et al. „Leptin Deficiency: Clinical Implications and Opportunities for Therapeutic Interventions”. Journal of Investigative Medicine, vol. 57, nr. 7, octombrie 2009, pp. 784-88. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.2310/JIM.0b013e3181b9163d.

https://www.amazon.com/Altruistic-Brain-How-Naturally-Good/dp/0199377464