Displazia de șold, tratament și relația cu sănătatea mintală

 

De departe, s-ar spune că acest articol nu este pentru toți. Ar fi doar pentru interesul persoanelor care sunt afectate de această condiție direct sau indirect și poate pentru unii specialiști având în vedere că interesul interdisciplinar  este foarte actual generalmente.

Totuși, cred că oricine ar putea fi interesat de această condiție a vieții.

Displazia de șold (DDH) este o afecțiune congenitală care reprezintă un factor de risc major pentru osteoartrita secundară și artroplastia de șold. Deși biomarkerii au fost studiați pe scară largă în osteoartrita primară, rolul lor în displazia de șold rămâne neclar.

Totuși, ințelegerea profilurilor biomarkerilor la această populație de pacienți poate ajuta la dezvoltarea strategiilor de tratament preventiv și non-chirurgical, precum și la monitorizarea efectelor intervențiilor chirurgicale și ale activității fizice.

Cauze și factori de risc

• 
  Afecțiune congenitală: Majoritatea oamenilor se nasc cu această afecțiune.

• 
  Genetică: Poate fi o trăsătură genetică transmisă de la părinții biologici.

• 
  Poziția fetală: Poziția fătului în uter poate contribui uneori la dezvoltarea displaziei de șold.

• 
  Factori de risc: Displazia de șold este mai frecventă la fete, la primii născuți.

Tratamentul pentru displazia de șold variază în funcție de vârstă și severitate și poate include metode non-chirurgicale, cum ar fi orteza (la sugari) sau terapia fizică și gestionarea durerii (la copii mai mari și adulți). Pentru cazuri mai severe, pot fi necesare proceduri chirurgicale, cum ar fi repoziționarea cavității șoldului (osteotomie periacetabulară) sau reconstrucția articulară.

Tratamente non-chirurgicale

1. 
   Pentru sugari: O orteză specială este adesea utilizată pentru a poziționa picioarele și a încuraja formarea corectă a articulației șoldului. De asemenea, se poate utiliza un gips pentru a menține o poziție corectă.

2. 
   Pentru copiii mai mari și adulți:
   Fizioterapie: Exercițiile de întărire și mișcarea ușoară pot ajuta la gestionarea durerii și la îmbunătățirea funcției.
   Modificarea activității: Se recomandă adesea evitarea sporturilor cu impact mare, cum ar fi alergarea.
   Medicație: Medicamentele antiinflamatoare pot ajuta la ameliorarea durerii.
   Injecții articulare: În unele cazuri, se poate utiliza o injecție cu corticosteroid și anestezic local pentru a reduce durerea.

3. 
   

Tratamente chirurgicale

1. 
   Pentru sugari și copii:
   Intervenție chirurgicală de reducție: Dacă un bebeluș este diagnosticat după 6 luni sau dacă orteza eșuează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a plasa bila înapoi în alveolă. Aceasta poate fi o procedură „închisă” (fără tăieturi mari) sau „deschisă” (cu o tăietură). Șoldul va fi adesea imobilizat într-un gips timp de câteva săptămâni sau luni după operație.

2. 
   
   Pentru adolescenți și adulți:
   Intervenție chirurgicală de conservare a șoldului: Se efectuează proceduri precum osteotomia periacetabulară (PAO) pentru a tăia și repoziționa pelvisul pentru a acoperi mai bine capul femural. Acest lucru poate ajuta la prevenirea sau întârzierea artritei.
   Artroscopia de șold: Această intervenție chirurgicală minim invazivă poate fi utilizată pentru a repara un labrum rupt sau pentru a îndepărta pintenii osoși care provoacă leziuni, deși este adesea utilizată împreună cu o intervenție chirurgicală de remodelare osoasă pentru succes pe termen lung.
   Înlocuirea totală de șold: Aceasta este de obicei luată în considerare atunci când articulația șoldului are artrită severă și nu mai este un candidat pentru alte proceduri chirurgicale.

Corelații între displazia de șold și sănătatea mintală

Cercetările care examinează displazia de șold și sănătatea mintală relevă impacturi psihologice semnificative în diferite populații. 

• La mamele sugarilor cu displazie de dezvoltare a șoldului (DDH), provocările de sănătate mintală sunt evidente, grijile mamelor legate de șold, respectarea tratamentului și severitatea bolii servind ca predictori independenți ai bunăstării psihologice. 

Compasiunea față de sine și sprijinul social joacă roluri cruciale de mediere în adaptarea maternă la diagnosticul de DDH al unui copil, explicând variația substanțială a simptomelor depresive, anxietății și stresului perceput. 

• Pentru pacienții adulți, sănătatea mintală influențează semnificativ rezultatele intervențiilor chirurgicale de conservare a șoldului, depresia și anxietatea fiind cele mai frecvente diagnostice care afectează persoanele cu DDH.

Cincluzie

Dacă mai este necesară, aceasta este necesitatea acceptării autocompasiunii și a sprijinului social.

Resurseselective:

Smart, Larissa, et al. “Nurses Assessment of Development Hip Dysplasia: A Scoping Review.” Journal of Child Health Care, vol. 28, no. 1, Mar. 2024, pp. 132–49. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1177/13674935221095647.

Loconsole, Annalisa, et al. “The Impact of Baby’s Developmental Dysplasia of the Hip on Mother’s Mental Health: Preliminary Findings From a Prospective Study.” Clinical Pediatrics, vol. 64, no. 8, Sep. 2025, pp. 1074–86. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1177/00099228251314220.

Veloso, Bruna, et al. “The Roles of Self-Compassion and Social Support on the Maternal Adjustment to a Child’s Hip Dysplasia.” Journal of Health Psychology, vol. 30, no. 9, Aug. 2025, pp. 2172–82. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1177/13591053241295892.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39059584/

https://hipdysplasia.org/adults/treatments-overview/