Dacă îți amintești de M. Proust și de cum încerca el să recupereze timpul pierdut și prin legătura afectivă dintre miros și evenimente cu impact emoțional subiectiv., este posibil să te intereseze acest subiect și acest articol din perspectiva științifică.
De ce nu, te invit și la o călătorie introspectivă proprie prin meandrele aromelor.
Dintre diferitele modalități senzoriale umane, simțul mirosului este una dintre cele mai puțin explorate, iar multe dintre funcțiile sale nu au fost încă clarificate.
Acest decalaj în cunoștințele noastre a fost susținut de decenii de atitudini repetate a oamenilor de știință și care au considerat – și uneori încă mai consideră – simțul mirosului ca pe o sursă de informații intuitivă, dar nu deosebit de grăitoare pentru oameni. Dar, acum am colectat mai multe informații pentru a infirma această prejudecată , iar pandemia de COVID-19 ne-a arătat cu putere limitele acestor teorii învechite.
Bunăstare generală și comportament social
În timp ce tulburările de vedere sau auzul sunt verificate în mod obișnuit încă de la o vârstă fragedă pentru a detecta problemele care pot afecta calitatea vieții, acesta nu este cazul tulburărilor olfactive care încă trec masiv neobservate. Ca rezultat, olfactiv devine important pentru bunăstare atunci când apar pierderea mirosului și/sau modificările mirosului și sunt tratate în mare măsură nu numai ca o dizabilitate invizibilă, ci chiar și greu de conceput. Până la 49% la sută dintre oameni raportează de-a lungul vieții o tulburare olfactivă, anosmia reprezentând 5% din populație.
Simțul mirosului reprezintă un mediu semnificativ de transfer de informații, care este esențial pentru stimularea relațiilor de grup., precum și inter-specii.
Posibil datorită rolului său evolutiv în crearea și menținerea socialității, comunicarea olfactivă bazată pe transpirație este fără efort - transpiram și respirăm în mod spontan.
Reglarea emoțiilor declanșate de miros
Informațiile bazate pe transpirație sunt folosite pentru a transfera informații despre bunăstare prin transferul fericirii sau prin lipsa acesteia . Transpirația umană produce consecințe
- comportamentale,
- psihofiziologice și
- neurofiziologice
Procesele afective, comportamentale și perceptuale observate la un receptor în urma expunerii la transpirația umană constituie în multe cazuri o reproducere parțială a stării donatorului în momentul producerii mirosului corporal. Experiențele specifice, cum ar fi sarcina, reduc eficacitatea comunicării emoționale bazate pe transpirație, cum ar fi în cazul răspunsurilor reduse la semnalele de transpirație anxioase pentru a proteja mama și fătul de consecințele adverse ale reacțiilor de stres . Deși contagiunea emoțională este un mecanism larg răspândit care reglează comunicarea transpirației, nu este singurul. Indivizii pot răspunde nu doar mimând experiența donatorului de sudoare, ci și oferind răspunsuri complementare la aceasta, cum ar fi atunci când „agresiunea mirositoare” este întâmpinată cu o anxietate sporită.
În cazul specific al tulburării din spectrul autismului, o patologie care se caracterizează prin lipsa sau reducerea competenței sociale, perceperea mirosului unei persoane familiare, cu care interacțiunea este pozitivă, are marele avantaj de a lăsa să apară comportamente funcționale precum imitația automată.
Prin valorificarea puterii mirosurilor de a modula tiparele de respirație, persoanelor cu autism li se poate oferi o oportunitate de reglare emoțională cu efort redus. Este bine cunoscut până acum că reglarea tiparelor de respirație, voluntară sau nu, are un efect calmant.
Concluzii
Jucând un rol esențial în nutriție și relațiile sociale, mirosul este un simț care este esențial pentru atingerea și menținerea bunăstării. După cum a dezvăluit pandemia de COVID-19, pierderea și disfuncția olfactivă pe scară largă lăsate adesea în urma unui diagnostic de COVID-19, depășesc în mod semnificativ sentimentul de bunăstare, aruncând lumină asupra importanței tăcute a simțului mirosului.
Referințe selective:
Gerkin RC, Ohla K, Veldhuizen MG, Joseph PV, Kelly CE, Bakke AJ, et al. Recent smell loss is the best predictor of COVID-19: a preregistered, cross-sectional study. MedRxiv. 2020 doi: 10.1101/2020.07.22.20157263.
Pierron D, Pereda-Loth V, Mantel M, Moranges M, Bignon E, Alva O et al (2020) Self-reported smell and taste changes are early indicators of the COVID-19 pandemic and of the effectiveness of political decisions. Nat Commun n.d.;accepted
Landis BN, Konnerth CG, Hummel T, et al. A Study on the Frequency of Olfactory Dysfunction. The Laryngoscope. 2004;114:1764–1769. doi: 10.1097/00005537-200410000-00017.
Beauchamp GK, Mennella JA. Flavor perception in human infants: development and functional significance. Digestion. 2011;83:1–6. doi: 10.1159/000323397.
de Groot JHB, Smeets MAM, Rowson MJ, Bulsing PJ, Blonk CG, Wilkinson JE, et al. A sniff of happiness. Psychol Sci. 2015;26:684–700. doi: 10.1177/0956797614566318.
Arshamian A, Iravani B, Majid A, Lundström JN, et al. Respiration modulates olfactory memory consolidation in humans. J Neurosci. 2018;38:10286–10294. doi: 10.1523/JNEUROSCI.3360-17.2018.